Pai da, pentru ca am ramas surprinsa sa realizez ca in Sudul Frantei nu se bea atata vin pe cat se spune prin carti :) Intr-adevar, pentru francezii din Sud vinul rosu e sfant, il beau cu respect, il toarna in pahare cu eleganta, il savureaza la o discutie lunga si galagioasa, ii adauga de fiecare data o poveste. Fiecare tanar stie cum sa tina corect un pahar de vin in mana. Niciodata nu ai sa vezi in sudul Frantei un vin servit intr-un pahar de apa, de cogniac sau in cana! Niciodata un francez nu-ti va da sa bei un vin prost! Arareori fierb vinul si chiar si atunci folosesc un vin bun, care nu prea mai are nevoie sa ii adaugi mirodenii sau zahar. Au un cult pentru domeniile Gerard Bertrand si iti recomanda intodeauna sa degusti un Pinot Noir din zona.

Ei, dar toate astea fac parte din traditia locului, si ca orice traditie, de multe ori e tinuta la naftalina pentru ocazii speciale!

In restul timpului, francezii din sud beau incredibil de multa bere!!! De toate felurile, din toate locurile, produsa din fructe sau plante ciudate, cu retete speciale de fermentatie, cu nume speciale si etichete care mai de care mai aratoase. Asa ca m-am gandit sa va prezint pe scurt cateva dintre ele.

In Toulouse, Montpellier, Marseille, Nissa, Sete, Perpignon, chiar si in Bourdeaux gasesti numeroase magazine-berarii (beer shops, magasin de bière) in care intri si te ia cu transpiratii reci cand descoperi sutele de feluri de bere dintre care trebuie sa-ti alegi una! Sau doua...sau trei. Le poti consuma pe loc, pe o terasa cocheta sau le poti lua acasa fara sa platesti in plus sticla, pentru ca francezii stiu ce inseamna reciclare!

Am gasit, datorita unui amic drag norvegian pe nume Aslak, o berarie: Couleurs de Bieres. E mai ferita de ochii turistilor, dar face sufletul oricarui bautor de bere sa palpite, nu doar prin numarul disponibil al berilor (peste 600 de feluri de bere) ci si prin felul de a fi al patronului care se stramba sau iti lauda alegerea facuta, in functie de ce crede el ca ti se potriveste tie.  Locul e mic, asa ca am reusit sa pozez doar un perete si jumatate de beri, restul fiind camuflate de oameni.

 

Si acum, hai sa vedem ce beri am degustat de-a lungul timpului: 

1. Judas (2,80 Euro, la 0,33)

Am ales-o pentru nume si sticla neagra, foarte eleganta. E o bere blonda belgiana, tare si amaruie de la inceput pana la post gust. Are 8,5 % alcool, si se gaseste si in varianta cu 10%...Proces dublu de fermentatie, unul in butoi, celalat in sticla. Se fabirca din 1986, e considerata berea numarul 21 in topul berilor belgiene. E o bere "pentru barbati", dupa cum mi-au spus Louis si Aslak. Mi-a placut pentru ca, desi blonda si tare, are o aroma suava de caramel in miros, iar aciditatea ridicata face ca alcoolul sa nu se simta puternic.

2. Cantillion Labic (5,10 Euro, la 0,375)

Bere artizanala din cirese (nu cu aroma!!) si grau produsa prin fermentatie spontana cu celebra ciuperca Lambicus  ajunsa la maturitate, care ii ofera un gust acru, deloc similar berilor clasice. E produsa de pe la 1900 de si mai celebra berarie de familie Cantillion si se spune ca isi atinge maturitatea deplina dupa 20 de ani de stat in beci!! Proces dublu de fermentatie prin expunere la soare, dupa imbutelierea in sticla. E imbuteliata cu dop de pluta si reactoneaza precum sampania la deschidere! Contine 5,5% alcool, e incredibil de racoritoare si satioasa. Cu o culoare frumoasa de suc de cirese, putina spuma, dar suficient de acidulata, cu un gust deloc familiar, e bautura perfecta pentru vara.

3. L'Amoral (2,8 Euro, la 0,33)

Uf, bere ciudata, tip "Tripel Abbey Ale", cu o culoare maroniu-aurie, gust usor fructat de mere si post gust dulceag-amarui. E fabricata in cantitati mici de catre familia Van den Bossche, in Belgia si se distribuie doar in localuri atent selectate. In timpul procesului de fermentatie i se adauga mirodenii precum cimbrisor si coriandru (nu va ganditi ca le veti simti gustul, insa). Contine 8% alcool, are o aciditate puternica, iar datorita senzatiei de "bere moale", nu-i simti alcoolul deloc... A nu se bea mai mult de 2, asa mi-a zis Louis!

4. Preferata nr. 1: Timerman's Blanche Lambic (3,60 Euro la 0,375)

Prima oara cand am fost la 'Couleurs de Bieres', Aslak (in imagine) mi-a recomandat o bere care mi se potriveste. Vreau sa spun ca m-am indragostit de Timerman's Blanche Lambic instant!

Bere alba, produsa doar intr-o anumita regiune din Belgia dupa o traditie veche de 500 de ani, prin proces de fermentatie sponana cu cipuperca tanara Lambicus. Gust acru si parfumat cu note de lamaie, corpolenta de bere alba, spuma fina abundenta, aciditate de sampanie, usoara aroma dulceaga la inceput, usor gust de ciuperci la final.Racoroasa si jucausa, dar corpolenta in acelasi timp.  4,5% alcool, imbuteliata cu dop de pluta si tinuta doi an pana sa fie data spre vanzare. O recomand din toata inima!

5. Dans la Gueule de Loup (3,5 Euro la 0,33)

Bere artizanala franceza din grau si malt, produsa in Quebec, Canada, de catre Brasserie Dunham cu adaos de afine (nu aroma!) in porcesul de fermentatie. Seamana cu un vin spumant cu miros de bere si post gust amarui. Are o culoare frumoasa, maroniu aurie, cu reflexe rosiatice. 5,5% alcool, aciditate moderata, bere corpolenta, dar parfumata, foarte baubila si nu e destinata doar "pentru fete".

6. Preferata nr.2: Bogue (3,60 Euro, la 0,33)

O minunatie de bere artizanala nefiltrata de culoarea alunei, cu spuma densa maronie. Produsa in Sudul Frantei de Ambrée à la Châtaigne - La Castagne du Cevenol, ca fiind berea reprezentativa a regiunii Occitania. Produsa prin dubla fermentatie cu adaos de castane si nuci. Gust puternic si amarui, cu arome variind de la castane, scortisoara (foarte subtil), nuci amarui... O bere corpolenta, cu 6.5% alcool, textura usor uleioasa, delicioasa ca si gust, grea ca timp de baut (datorita aciditatii scazute). Se fabrica doar in zona asta si e o delicatesa a locului, avand crucea occitana imprimata pe ambalaj.

Ar mai fi cateva beri pe care mi-as dori sa vi le prezint, dar simt cumva ca acest articol n-ar mai fi unul "responsabil" :)

"Fiecare bere are o poveste sa-ti spuna, iar daca bei prea multe ai sa le uiti", mi-a spus si mie, Louis, patronul din Couleurs de Bieres.

Nu stiu cum sunteti voi, insa mie tare-mi place sa ma plimb pe strazi, sa descopar cladiri noi, sa ma invalui in liniste. Imi place sa ma plimb pe strazi mai ales seara, atunci cand praful se mai domoleste, strazile nu mai fumega si nici nu mai transpira; imi place sa ma plimb pe strazi cand e liniste in jur si strabat o lume de contururi. Da...romantic, stiu.

De cand ma stiu mi se tot spune sa nu ma mai plimb noaptea pe strazi pentru ca s-ar putea sa patesc "ceva", rau, desigur. Marturisesc ca niciodata n-am plecat urechea la vorbele astea, mai ales ca stiu destul de bine strazile pe care sa nu ma plimb noaptea, zonele pe care trebuie sa le evit, parcurile cu prea multi caini comunitari sau alte personaje urbane.

Am ramas cu gura cascata cand o prietena buna din Timisoara mi-a povestit ca weekendul trecut, in noaptea de sambata spre duminica (18-19 februarie) a fost talharita in plin centrul Timisoarei, aproape de Porto Arte. Repet, in plin centrul Timisoarei!!!!!

Se intorcea pe la ora 3 dimineata dintr-un local din zona si mergea agale inspre casa (da, unora ne place sa ne plimbam prin aer curat, in loc sa ne punem fundul in taxi pentru 300 de m, sau pur si simplu suntem naivi!). Aparent podul era pustiu si nici o patrula de politie nu era in zona. Asa ca, de nicaieri, au napustit peste ea cativa vlajgani si au incercat sa ii smulga geanta de pe umar. Pentru ca s-a luptat pentru bunurile ei, a mai primit si un pumn in fata care i-a despicat buza, a dezechilibrat-o puternic si a naucit-o suficient cat sa le permita hotilor sa-i TAIE geanta de pe umar si sa fuga...

Aparent, in incaierarea ce a avut loc, hotii si-au scapat pachetul de tigari, un pachet plin de Kent 4, ceea ce inseamna ca nu duceau lipsa de bani de tigari sau de mancare, exceptand situatia in care si acel pachet era furat dinainte! Nenorocitii dracului, au dat un pachet de tigari pe o geanta in care se aflau lucruri femeiesti, deloc de valoare pentru ei!

E speriata acum. Nu, nu a mers la politie inca...ce sa le spuna, ce sa-i faca? Cum sa o scoata ei din starea de soc, printr-o declaratie? Cum sa o faca ei sa nu-i mai frica sa iasa din casa cand se insereaza, desi sta aproape de centru? Cum sa-i faca dreptate cand nici macar nu patrulau la ora aia prin centrul Timisoarei asa cum ar fi trebuit? 

Fata a mers a doua zi sa-si caute prin zona geanta aruncata si s-a intalnit cu un gardian. I-a povestit cele intamplate si i-a spus ca i se pare inadmisibil sa se intampla asa ceva in plin centrul Timisoarei. Gardianul, om al linistii si ordinii publice, i-a raspuns sa se astepte la asa ceva ca e periculos noaptea... Apoi i-a urat o zi buna, spunandu-i ca "ii pare rau pentru cele intamplate"! Strasnica rezolvare a situatiei. (later update)

Ce frumos ar fi sa pot spune si eu clientilor mei: "imi pare rau ca v-am nenorocit imaginea in online, va doresc o zi buna."!!!!!!!

Nu scriu ca sa ma plang de faptul ca avem hoti la drumul mare in Timisoara, desi ma sperie acest lucru si-mi pune sub semnul intrebarii tabieturile de a ma mai plimba noaptea. Da, sunt hoti in toate orasele. Ma plang insa de faptul ca in orasul pe care noi ni-l dorim "capitala europeana" politia, gardienii, jandarmeria, comunitarii (sau cati or mai fi platiti din bani publici) nu-si fac datoria de a apara siguranta publica atunci cand e mai mare nevoie: noaptea! Ma plang de faptul ca am ajuns sa ne fie teama sa mai circulam seara prin centru, ma plang de faptul ca nu te poti plimba prin Piata Tarian in miezul zilei fara sa fi agresat de tigani!

Ma plang ca suntem resemnati si reactionam la astfel de situatii cu "Oh, imi pare rau pentru cele inatamplate!".

Ma plang de la mii de km distanta ca in orasul meu domina concomitent agresivitatea si pasivitatea.

Dar e ok, macar avem zapada si ne putem plange cu totii de asta!

sursa foto

I admit that one of the most interesting opportunities I have in the southern France is discovering its culture and traditions, its people and their particular habits. I was going to write about the urban life of Montpelier and the spectacular cultural mélange this city offers.  Then I realized that it is more important for me, a Romanian girl in a foreign country – such as France, to tell you about their traditions and how the younger generation experiences them.

And I’ve decided to write about an incredible students’ organization called Aix Balèti that promotes traditional provençale culture, folklore dance and medieval music, here in the campus of Montpellier Paul Valery III University, every Thursday evening.

Being in France, in the midst of a community who defends its nationalistic traditions and language to the brim, made ​​me think of my own traditional values, our Romanian culture and folklore, of how much we disregard them!

If you are a student in Romania and you admit that you like folklore music and dances, you are instantly seen as a peasant or a low culture figure. You are immediately asked if you also like “manele” as if traditional music was something associated with lack of culture and stupidity. You are certainly not cool enough if you like folklore singers, or you are seen as bohemian and nostalgic character if you scratch your guitar to the rhythm of folk music.

Well, you know, in France it is quite the other way around! People can’t wait to dance to their traditional music and here, in Montpellier, many of the students still speak and sing in the old Occitan dialect.  Balèti (the correct pronunciation is Balèè_èti ), for example, means 'a folklore dance gathering' and has a provençale origin. It is used to replace Bal Folk or Bal Trad, but they are not synonyms. This word does not appear in any dictionary since the 19th century but old people and Occitans are still using it to describe a dance evening.  

I met the beautiful people from Aix Balèti on my first days in Montpellier, while they were practicing their songs on the accordion and violin, in the middle of campus. A lot of people were gathered around them and each traditional song played brought a burst of applause. People started to dance in circles around them and, in couple of minutes, the evening turned into an incredible traditional party where everybody danced! They had wine and cheese and homemade bread to share with the dancers.

They play their traditional music beautifully, with enthusiasm and belief and are willing to teach you even the most complicated steps. They bring their parents and their grandparents to the dance evenings, because they are the ones who know even better the dance techniques. They are cheerful, lively and full of contagious energy! 

Yesterday was my third Thursday evening spent with them and I feel already as part of the gang. They taught me a lot of traditional Occitan and medieval dances such as Mazurka, Scottish, Polka, Valse ancienne, Bourrée, Ronde, Rond, Cercle, Chapelloise, Farandoles, Rigaudons, Courento, Gigo, Countrodanso, Sbrando, Tresso, Branles, Congos, Rondeaux, Mutxiko, Fandango, Maraîchine… I still don’t get Mazurka’s steps, but I’m in love with Chapelloise and I can’t wait to dance it again next week!

Here is a short video of one of the dances (you won’t get one with me in it, not yet!).

I’m writing this in English because I promised I would show them my article and they obviously don’t speak Romanian. They hardly speak English, but I don’t have a problem with that as they encourage me to improve my bad French.

However, I wish my readers and my friends from Romania learn something of what I recounted here, the fact that it is a great honor to experience and respect your traditions and folklore even in the 21th century, even if you are young, carry an iPhone in your pocket and you're looking forward to the future. There is no future without the past! I certainly learned that!

After three weeks of ‘not being ashamed that I am a Romanian girl in France’ (a country that is supposed to hate Romania for its gypsies), last night I sang them one of Maria Tanase’s songs, accompanied by one of my new friends on the accordion. I felt proud!

 

Dupa o saptamana de gustat, mirosit, dar mai ales privit Montpellier-ul si viata ce se desfasoara in el, inca nu ma simt pregatita sa scriu despre ce se petrece aici. Sudul Frantei e cu totul special, are un ritm de carusel, cand extrem de vibrant, cand foarte lenes, astfel incat nu sti la ce sa te astepti nici de la oras, nici de la oamenii lui. 

 De 5 ani Montpellier e intr-o continua dezvoltare. La recensamantul de anul trecut a reiesit ca mai mult de 50% dintre locuitori sunt rezidenti, iar asta anima orasul si-i diversifica oportunitatile turistice.

Arhitectural iti taie respiratia... nou si vechi laolalta, francezi si straini laolalta, liniste si isterie laolalta...timp pentru toate si oameni zambind pe strada (barbatii mai in varsta te saluta pe strada dandu-si palaria jos, studentii din campus te ajuta cu plasele de cumparaturi fara sa le-o ceri). 

E incredibil de colorat si frumos orasul asta ! Din pacate mi-am pastrat egoist totul in minte si nu prea am poze de aratat. Desi mic ca si populatie si suprafata, fiecare colt are o poveste de spus, mai noua sau mai veche, iar detaliat voi incerca sa vi le prezint pe parcurs. Au, de exemplu un liceu care arata ca un ghemotoc de  hartie mototolita, un bloc de apartamente ca un cub de carton cu ferestrele smulse pe alocuri, au coloane si arcade romane uriase care impart orasul in doua lumi: orasul vechi si orasul nou (Les Arceaux). 

Francezii au inteles ce inseamna sa reconditionezi un spatiu istoric; zona numita Jardins Du Peyrou ( o veti descoperi in poze), cu turnul sau de apa, cu lacul sau artificial plin de pesti rosii, fantanele arteziene si felinarele cu lumina albastra, cu marea de tineri care invart popice langa statuia Regelui Soare, toate acestea creaza un mix multicultural, cu un aer glocal (din engl. glocal) extrem de placut.

Place de la Comedie, piata principala a orasului, e animata la orice ora si ofera acces atat inspre partea veche a orasului, plina de magazine, pub-uri, anticariate si produse artizanale, cat si inspre zona noua a orasului cu centrul comercial Polygone, Galeriile Lafayette si superba zona Place de L'Europe!

 

*

Sunt 16 grade in Montpellier...prea cald pentru ce haine mi-am adus. Avem flori de primavara si anca mai gasesti clementine prin copaci... Am facut o poza special pentru mama mea, v-o atasez si voua, cu drag!

Stiu ca in Romania e frig si ger si tare mi-ar placea sa va trimit un pic de caldura.  Ca sa fie paharul plin, am mai prins si perioada reducerilor de 70% (ce dureaza pana in 14 februarie) in toate magazinele . Am sa rezist insa tentatiei de a-mi cumpara ceva si am sa-mi pastrez banii pentru calatorii, carti si degustat nimicuri culturale...

Iata link-ul spre pozele facute pana acum in frumuseta asta de oras!

Pe curand sau A bientôt!

... to France!

Therefore, for a couple of months we will post in English and Romanian the beautiful experiences related to the wines, culture, advertising landscape, urban events and all the interesting people encountered in the Southern part of France, right next to the Mediterranean Sea.

We will start with Montpellier, continue with Marseille, Toulouse, Bordeaux, Perpignan, Nice, Toulon but I bet I'll take some train trips to Barcelona (as it is only 4 hours away!), Monaco (2 hour away!), Paris (3 hour and a half) or maybe even Genoa :)

2012 started as a great adventure for www.oanabarbu.com !

Stay tuned and follow our road/train trip experience :)

 

Sa-mi spuneti voi mie daca aceasta nu e mai mult o campanie de promovare a unei capitale europene, mai degraba decat o campanie de lansare a unui brand de lenjerie intima. Combinatia pe care au ales sa o promoveze e cat se poate de incitanta. 

In Ianuarie plec in Franta pentru cel putin 2 luni. Doar ce m-am intors de acolo si deja ii simt lipsa! Insa, "Pardon Paris!", Berlinul ti-o ia inainte din foarte multe puncte de vedere si ai mult de lucru! Are avantajul rigorii germane in ceea ce priveste determinarea, iar atunci cand "promite" calitate (la orice nivel), nu se dezminte. Cand se dezveleste ochilor, capitala Germaniei e exact ca tipa din reclama: seducatoare, fara menajamente, plina de surprize, aparent atat de captivanta incat te face sa exclami "I wanna be as cool as Berlin"...

Ascultati cu atentie versurile piesei cantate pe fundal de Valeska Steiner; fara drept de apel, spotul de fata e o mare provocare adresata capitalei franceze si conceptului de city branding.

Pentru inceput:

- s-a intrat foarte greu pentru ca oamenii veniti aici s-au oprit intai sa-si ia popcorn si suc, asa romaneste

- nu e lumea de fitze de anul trecut, desi biletul e mai scump.

- ma bucur sa vad un "aproape-brand local" Clinica de Bere sponsorizand evenimentul acesta.

- robotzii sunt si ei prezenti aici cu premii

Context

- studentii mei au fugit acasa dupa un laptop ca sa va relatam de la fata locului cat de fain e!

Tematica

- S-a precizat de la inceput ca publicul timisorean e mai pretentios, de aceea au fost alese reclame mai speciale; eu cred ca asa spun in fiecare oras...

- se merge deocamdata pe ideea de umor+macabru sau umor+ironie.

- Lumea a inceput sa rada din primele momente, odata cu reclama la o banda adeziva.

- si s-a dezlantuit la reclama asta:

Si o tinem tot asa de atunci. un fun fun! Iar asta e doar inceputul... revenim cu detalii atat cat ne va tine bateria.

La 22.30 lumea rade in hohote din pricina unui calup intreg de spoturi ale companiei Sunrise

 la ora 23.00 reclama la Dove for Men a ridicat sala in picioare!

Ok...e pauza!

Update 0ra 24:00

Dupa pauza, studentii de la sectia de Publicitate au castigat tot ce se putea la concursurile de intrebari de la  Mado si Clinica de Bere. Asa ca ne-am facut cu bere gratis si vouchere sa mancam shaorma cat incape...

- sunetul lasa un pic de dorit iar vocile se aud distorsionat pe multe dintre reclame. Asa e, nu sala filarmonicii e de vina.

- ce nu ne place e ca la fiecare calup de  reclame trebuie amintiti sponsorii si, din pacate, nimeni n-a fost inspirat sa pregateasca spoturi de promovare diferite ca sa nu plictiseasca. Nimeni inafara de Trilulilu care ne-au binedispus teribil cu promo-urile lor :)

Si sa nu uitam: 

A man will never be as good as a whole Cadbury!

 

- Reclame rusesti dupa ora 24. din 1936 pana acum... foarte misto lectii de istoria publicitatii!

Fiecare femeie vrea sa fie Natasha?

Si ne lasa bateria... :(

Reminder

Sa nu uitati de festivalul de scurtmetraje Kinofest de anul acesta! 

Kinofest declanşează ofensiva filmului independent digital in perioada 28-30 octombrie la Bucuresti!

Mai aveti inca timp sa va inscrieti la concursul AVON Movie for Respect. Concursul de scurtmetraje sociale (adresat doar realizatorilor români) are ca temă în acest an fenomenul violenţei domestice. Finalistele vor fi votate de juriul Kinofest, dar şi de marele public (pe internet).

Imi imaginez ca multi dintre voi au auzit de Kinofest de pe vremea cand era singurul festival de film digital si scurtmetraje din Romania. La prima editie Kinofest, acum 5 ani, ma aflam in Bucuresti si am ramas surprinsa de ce era in stare sa faca un asemenea eveniment; m-am simtit ca intr-o capitala europeana a tehnologiei unde ideile se impartasesc, subiectele sunt tratate cu profunzime, iar creativitatea vizuala ia formele cele mai ciudate!

Cu timpul, Kinofest a devenit si cel mai important festival de film digital din Romania, cu cate 250-300 de scurt metraje prezentate la fiecare editie in trei sectiuni speciale (Animation, Fiction, Micromovie), majoritatea filme si autori premiati la cele mai importante festivaluri internationale.

Anul acesta va avea loc a cincea editie a festivalului Kinofest, in perioada 28-30 octombrie 2011 in Bucuresti, iar impreuna cu AVON organizeaza a treia editie a competitiei AVON Movie for Respect. 

O invitatie pentru amatorii de scurtmetraje

Scriu despre aceasta competitie pentru ca stiu ca multi dintre cei care ma citesc au visat macar odata sa faca un scurt metraj, un spot asa cum le place sau un material video fara restrictii.

Cu totii insa avem "filme in cap" sau macar o impresie despre ceea ce inseamna violenta domestica. Asa ca hai sa facem un combo, ce ziceti?

Avon si Kinofest invita toti realizatorii romani de film (profesionisti, studenti sau amatori), la crearea unui scurtmetraj social cu o poveste puternica, emotionanta. Scurtmetrajul trebuie sa ilustreze intr-un mod memorabil mesajul campaniei:"Nu doar vanataile te transforma in victima!", trebuie sa fie original, sa respecte tema concursului si sa nu depaseasca 7 minute!

Sincer va spun, 7 minute inseamna enorm atunci cand e vorba de violenta... secundele trec greu, durerea, rusinea si ura modifica timpul si perceptia ta despre realiate. 7 minute de scurt metraj inseamna enorm atunci cand statisticile Avon arata ca la fiecare 30 de secunde o femeie este batuta, iar in 2010 aproape 12.000 de femei au cazut victime violentei domestice... 7 minute pot sa insemne groaza si disperare, panica si sublim, tacere...

Puneti mana pe o camera video si dati viata ideii voastre pe acesta tema. Sincer, original, onest. Puteti lucra singuri sau in echipa, in orice tehnica digitala doriti. Inscrierile se pot face pana marti, 25 octombrie, ora 24:00, prin intermediul platformei www.transfer.ro la adresa: kinofestival@gmail.com. 

Mai multe detalii despre campanie gasiti in documentele de mai jos si pe pagina evenimentului. Bafta!

sursa foto: Flikr

"Un trib este un grup de oameni care au un interes comun, o modalitate de comunicare şi un lider. Timp de milioane de ani, oamenii au căutat să facă parte dintr-un trib sau altul, fie el religios, etnic, politic sau muzical." (Seth Godin)

Uneori eşti asociat cu un trib de către alţii, alteori aderi de bună voie, ca atunci cand erai depeche-ist şi trebuia să nu-ţi placă Metallica!

de urmat. Iar a fi parte dintr-un trib te defineşte social, emoţional, profesional, conjunctural! Pentru că triburile deţin PUTERE!

Şi acum esenţa întrebării lui Godin "Cine ne va conduce?" se traduce în minea mea în câteva întrebări răsărite de curând, observând parcursul lucrurilor din România de azi: 

1. Te-ai face baptist doar ca să-ţi aduci masină mai ieftină din strainătate?

2. Te-ai face frate cu nebunul, doar pentru ca lui îi e justificat orice prin nebunia lui?

3. Ai călca "peste cadavre" doar pentru a face ce-i mai bine pentru tine?

4. Te-ai inscrie în PDL doar pentru ca ei sunt la putere?

"Oamenii nu cred ce le spui. Rareori cred ce le arati. Adesea cred ce le spun prietenii.
Întotdeauna cred ce îsi spun ei înşişi.Ce fac liderii: le oferă oamenilor poveşti pe care le pot spune ei înşişi. Poveşti despre viitor şi despre schimbare."

Lumea în care trăim ne învaţă că fără a aparţine unui trib, nu poţi rezista valului, pentru ca valul deţine PUTERE. Eu încă sunt în cautarea unui trib pe care tribul advers să nu-l considere rău şi imposibil de acceptat prin preajmă.

Şi mai vreau ca ideea de reţea să nu mai fie în antiteză cu cea de trib dincolo de cărţile teoretice.

 

După o pauză de triburi, vă salută din nou, Oana BARBU.