Pai da, pentru ca am ramas surprinsa sa realizez ca in Sudul Frantei nu se bea atata vin pe cat se spune prin carti :) Intr-adevar, pentru francezii din Sud vinul rosu e sfant, il beau cu respect, il toarna in pahare cu eleganta, il savureaza la o discutie lunga si galagioasa, ii adauga de fiecare data o poveste. Fiecare tanar stie cum sa tina corect un pahar de vin in mana. Niciodata nu ai sa vezi in sudul Frantei un vin servit intr-un pahar de apa, de cogniac sau in cana! Niciodata un francez nu-ti va da sa bei un vin prost! Arareori fierb vinul si chiar si atunci folosesc un vin bun, care nu prea mai are nevoie sa ii adaugi mirodenii sau zahar. Au un cult pentru domeniile Gerard Bertrand si iti recomanda intodeauna sa degusti un Pinot Noir din zona.

Ei, dar toate astea fac parte din traditia locului, si ca orice traditie, de multe ori e tinuta la naftalina pentru ocazii speciale!

In restul timpului, francezii din sud beau incredibil de multa bere!!! De toate felurile, din toate locurile, produsa din fructe sau plante ciudate, cu retete speciale de fermentatie, cu nume speciale si etichete care mai de care mai aratoase. Asa ca m-am gandit sa va prezint pe scurt cateva dintre ele.

In Toulouse, Montpellier, Marseille, Nissa, Sete, Perpignon, chiar si in Bourdeaux gasesti numeroase magazine-berarii (beer shops, magasin de bière) in care intri si te ia cu transpiratii reci cand descoperi sutele de feluri de bere dintre care trebuie sa-ti alegi una! Sau doua...sau trei. Le poti consuma pe loc, pe o terasa cocheta sau le poti lua acasa fara sa platesti in plus sticla, pentru ca francezii stiu ce inseamna reciclare!

Am gasit, datorita unui amic drag norvegian pe nume Aslak, o berarie: Couleurs de Bieres. E mai ferita de ochii turistilor, dar face sufletul oricarui bautor de bere sa palpite, nu doar prin numarul disponibil al berilor (peste 600 de feluri de bere) ci si prin felul de a fi al patronului care se stramba sau iti lauda alegerea facuta, in functie de ce crede el ca ti se potriveste tie.  Locul e mic, asa ca am reusit sa pozez doar un perete si jumatate de beri, restul fiind camuflate de oameni.

 

Si acum, hai sa vedem ce beri am degustat de-a lungul timpului: 

1. Judas (2,80 Euro, la 0,33)

Am ales-o pentru nume si sticla neagra, foarte eleganta. E o bere blonda belgiana, tare si amaruie de la inceput pana la post gust. Are 8,5 % alcool, si se gaseste si in varianta cu 10%...Proces dublu de fermentatie, unul in butoi, celalat in sticla. Se fabirca din 1986, e considerata berea numarul 21 in topul berilor belgiene. E o bere "pentru barbati", dupa cum mi-au spus Louis si Aslak. Mi-a placut pentru ca, desi blonda si tare, are o aroma suava de caramel in miros, iar aciditatea ridicata face ca alcoolul sa nu se simta puternic.

2. Cantillion Labic (5,10 Euro, la 0,375)

Bere artizanala din cirese (nu cu aroma!!) si grau produsa prin fermentatie spontana cu celebra ciuperca Lambicus  ajunsa la maturitate, care ii ofera un gust acru, deloc similar berilor clasice. E produsa de pe la 1900 de si mai celebra berarie de familie Cantillion si se spune ca isi atinge maturitatea deplina dupa 20 de ani de stat in beci!! Proces dublu de fermentatie prin expunere la soare, dupa imbutelierea in sticla. E imbuteliata cu dop de pluta si reactoneaza precum sampania la deschidere! Contine 5,5% alcool, e incredibil de racoritoare si satioasa. Cu o culoare frumoasa de suc de cirese, putina spuma, dar suficient de acidulata, cu un gust deloc familiar, e bautura perfecta pentru vara.

3. L'Amoral (2,8 Euro, la 0,33)

Uf, bere ciudata, tip "Tripel Abbey Ale", cu o culoare maroniu-aurie, gust usor fructat de mere si post gust dulceag-amarui. E fabricata in cantitati mici de catre familia Van den Bossche, in Belgia si se distribuie doar in localuri atent selectate. In timpul procesului de fermentatie i se adauga mirodenii precum cimbrisor si coriandru (nu va ganditi ca le veti simti gustul, insa). Contine 8% alcool, are o aciditate puternica, iar datorita senzatiei de "bere moale", nu-i simti alcoolul deloc... A nu se bea mai mult de 2, asa mi-a zis Louis!

4. Preferata nr. 1: Timerman's Blanche Lambic (3,60 Euro la 0,375)

Prima oara cand am fost la 'Couleurs de Bieres', Aslak (in imagine) mi-a recomandat o bere care mi se potriveste. Vreau sa spun ca m-am indragostit de Timerman's Blanche Lambic instant!

Bere alba, produsa doar intr-o anumita regiune din Belgia dupa o traditie veche de 500 de ani, prin proces de fermentatie sponana cu cipuperca tanara Lambicus. Gust acru si parfumat cu note de lamaie, corpolenta de bere alba, spuma fina abundenta, aciditate de sampanie, usoara aroma dulceaga la inceput, usor gust de ciuperci la final.Racoroasa si jucausa, dar corpolenta in acelasi timp.  4,5% alcool, imbuteliata cu dop de pluta si tinuta doi an pana sa fie data spre vanzare. O recomand din toata inima!

5. Dans la Gueule de Loup (3,5 Euro la 0,33)

Bere artizanala franceza din grau si malt, produsa in Quebec, Canada, de catre Brasserie Dunham cu adaos de afine (nu aroma!) in porcesul de fermentatie. Seamana cu un vin spumant cu miros de bere si post gust amarui. Are o culoare frumoasa, maroniu aurie, cu reflexe rosiatice. 5,5% alcool, aciditate moderata, bere corpolenta, dar parfumata, foarte baubila si nu e destinata doar "pentru fete".

6. Preferata nr.2: Bogue (3,60 Euro, la 0,33)

O minunatie de bere artizanala nefiltrata de culoarea alunei, cu spuma densa maronie. Produsa in Sudul Frantei de Ambrée à la Châtaigne - La Castagne du Cevenol, ca fiind berea reprezentativa a regiunii Occitania. Produsa prin dubla fermentatie cu adaos de castane si nuci. Gust puternic si amarui, cu arome variind de la castane, scortisoara (foarte subtil), nuci amarui... O bere corpolenta, cu 6.5% alcool, textura usor uleioasa, delicioasa ca si gust, grea ca timp de baut (datorita aciditatii scazute). Se fabrica doar in zona asta si e o delicatesa a locului, avand crucea occitana imprimata pe ambalaj.

Ar mai fi cateva beri pe care mi-as dori sa vi le prezint, dar simt cumva ca acest articol n-ar mai fi unul "responsabil" :)

"Fiecare bere are o poveste sa-ti spuna, iar daca bei prea multe ai sa le uiti", mi-a spus si mie, Louis, patronul din Couleurs de Bieres.

I admit that one of the most interesting opportunities I have in the southern France is discovering its culture and traditions, its people and their particular habits. I was going to write about the urban life of Montpelier and the spectacular cultural mélange this city offers.  Then I realized that it is more important for me, a Romanian girl in a foreign country – such as France, to tell you about their traditions and how the younger generation experiences them.

And I’ve decided to write about an incredible students’ organization called Aix Balèti that promotes traditional provençale culture, folklore dance and medieval music, here in the campus of Montpellier Paul Valery III University, every Thursday evening.

Being in France, in the midst of a community who defends its nationalistic traditions and language to the brim, made ​​me think of my own traditional values, our Romanian culture and folklore, of how much we disregard them!

If you are a student in Romania and you admit that you like folklore music and dances, you are instantly seen as a peasant or a low culture figure. You are immediately asked if you also like “manele” as if traditional music was something associated with lack of culture and stupidity. You are certainly not cool enough if you like folklore singers, or you are seen as bohemian and nostalgic character if you scratch your guitar to the rhythm of folk music.

Well, you know, in France it is quite the other way around! People can’t wait to dance to their traditional music and here, in Montpellier, many of the students still speak and sing in the old Occitan dialect.  Balèti (the correct pronunciation is Balèè_èti ), for example, means 'a folklore dance gathering' and has a provençale origin. It is used to replace Bal Folk or Bal Trad, but they are not synonyms. This word does not appear in any dictionary since the 19th century but old people and Occitans are still using it to describe a dance evening.  

I met the beautiful people from Aix Balèti on my first days in Montpellier, while they were practicing their songs on the accordion and violin, in the middle of campus. A lot of people were gathered around them and each traditional song played brought a burst of applause. People started to dance in circles around them and, in couple of minutes, the evening turned into an incredible traditional party where everybody danced! They had wine and cheese and homemade bread to share with the dancers.

They play their traditional music beautifully, with enthusiasm and belief and are willing to teach you even the most complicated steps. They bring their parents and their grandparents to the dance evenings, because they are the ones who know even better the dance techniques. They are cheerful, lively and full of contagious energy! 

Yesterday was my third Thursday evening spent with them and I feel already as part of the gang. They taught me a lot of traditional Occitan and medieval dances such as Mazurka, Scottish, Polka, Valse ancienne, Bourrée, Ronde, Rond, Cercle, Chapelloise, Farandoles, Rigaudons, Courento, Gigo, Countrodanso, Sbrando, Tresso, Branles, Congos, Rondeaux, Mutxiko, Fandango, Maraîchine… I still don’t get Mazurka’s steps, but I’m in love with Chapelloise and I can’t wait to dance it again next week!

Here is a short video of one of the dances (you won’t get one with me in it, not yet!).

I’m writing this in English because I promised I would show them my article and they obviously don’t speak Romanian. They hardly speak English, but I don’t have a problem with that as they encourage me to improve my bad French.

However, I wish my readers and my friends from Romania learn something of what I recounted here, the fact that it is a great honor to experience and respect your traditions and folklore even in the 21th century, even if you are young, carry an iPhone in your pocket and you're looking forward to the future. There is no future without the past! I certainly learned that!

After three weeks of ‘not being ashamed that I am a Romanian girl in France’ (a country that is supposed to hate Romania for its gypsies), last night I sang them one of Maria Tanase’s songs, accompanied by one of my new friends on the accordion. I felt proud!

 

Dupa o saptamana de gustat, mirosit, dar mai ales privit Montpellier-ul si viata ce se desfasoara in el, inca nu ma simt pregatita sa scriu despre ce se petrece aici. Sudul Frantei e cu totul special, are un ritm de carusel, cand extrem de vibrant, cand foarte lenes, astfel incat nu sti la ce sa te astepti nici de la oras, nici de la oamenii lui. 

 De 5 ani Montpellier e intr-o continua dezvoltare. La recensamantul de anul trecut a reiesit ca mai mult de 50% dintre locuitori sunt rezidenti, iar asta anima orasul si-i diversifica oportunitatile turistice.

Arhitectural iti taie respiratia... nou si vechi laolalta, francezi si straini laolalta, liniste si isterie laolalta...timp pentru toate si oameni zambind pe strada (barbatii mai in varsta te saluta pe strada dandu-si palaria jos, studentii din campus te ajuta cu plasele de cumparaturi fara sa le-o ceri). 

E incredibil de colorat si frumos orasul asta ! Din pacate mi-am pastrat egoist totul in minte si nu prea am poze de aratat. Desi mic ca si populatie si suprafata, fiecare colt are o poveste de spus, mai noua sau mai veche, iar detaliat voi incerca sa vi le prezint pe parcurs. Au, de exemplu un liceu care arata ca un ghemotoc de  hartie mototolita, un bloc de apartamente ca un cub de carton cu ferestrele smulse pe alocuri, au coloane si arcade romane uriase care impart orasul in doua lumi: orasul vechi si orasul nou (Les Arceaux). 

Francezii au inteles ce inseamna sa reconditionezi un spatiu istoric; zona numita Jardins Du Peyrou ( o veti descoperi in poze), cu turnul sau de apa, cu lacul sau artificial plin de pesti rosii, fantanele arteziene si felinarele cu lumina albastra, cu marea de tineri care invart popice langa statuia Regelui Soare, toate acestea creaza un mix multicultural, cu un aer glocal (din engl. glocal) extrem de placut.

Place de la Comedie, piata principala a orasului, e animata la orice ora si ofera acces atat inspre partea veche a orasului, plina de magazine, pub-uri, anticariate si produse artizanale, cat si inspre zona noua a orasului cu centrul comercial Polygone, Galeriile Lafayette si superba zona Place de L'Europe!

 

*

Sunt 16 grade in Montpellier...prea cald pentru ce haine mi-am adus. Avem flori de primavara si anca mai gasesti clementine prin copaci... Am facut o poza special pentru mama mea, v-o atasez si voua, cu drag!

Stiu ca in Romania e frig si ger si tare mi-ar placea sa va trimit un pic de caldura.  Ca sa fie paharul plin, am mai prins si perioada reducerilor de 70% (ce dureaza pana in 14 februarie) in toate magazinele . Am sa rezist insa tentatiei de a-mi cumpara ceva si am sa-mi pastrez banii pentru calatorii, carti si degustat nimicuri culturale...

Iata link-ul spre pozele facute pana acum in frumuseta asta de oras!

Pe curand sau A bientôt!

Berlin nu e nici pe departe cel mai bogat oras din Germania, chiar daca e capitala. Se confrunta cu o rata a somajului destul de mare (18% din cate ne-a spus un ghid) si nici salariile nu se pot compara cu cele din Munchen, de exemplu. Au insa oamenii de aici o mandrie locala si o capacitate de a exploata fiecare colt din istoria orasului incat te lasa masca. Turismul cu siguranta aduce procente considerabile la produsul intern brut!

Asadar, pe ce iti cheltui banii in Berlin?

1. Cazarea Daca nu ai pretentii extraordinare de a sta la un hotel de 3-4 stele, esti tanar si vrei sa cunosti oameni de prin toate colturile lumii, atunci cazarea intr-un hostel sau apartament in sistem AirBnb si primit printr-o recomandare, de costa undeva intre 16 si 20 EUR pe noapte, ceea ce e mai mult decat OK. Momentan apartamentul lui Ben pe doua nivele (etaj 9-10) in care stam noi e plin, fiind ocupat de doi spanioli, doi germani, doi americani si doi romani, desigur. Avem acces la bucatarie complet dotata si functionala si o baie la doua camere. Camera arata mai bine decat majoritatea caminelor studentesti din Romania, e curata si simplu decorata, iar noi avem noroc sa o fi primit pe cea cu pat dublu. Nu va mai povestesc ca privelistea de pe geam e superba, se vede turnul radio, primaria si Catedrala Sfanta Maria si stam la 2 minute de Alexanderplatz. 

In rest, daca ai bani, o camera la hotel e intre 40 si 60 de EUR, cu mic dejun inclus, iar oferta e destul de bogata.

2. Mancarea Nu puteti trece prin Berlin fara sa incercati o portie de Curry Wurst, celebrii carnati cu sos de rosii si curry, al caror muzeu il puteti si vizita; o portie costa intre 2.5 EUR si 5,5 EUR daca vreti sa ii mancati la Sony Center in Postdamer Platz. Puteti incerca si Fish and Chips, la 3,5 EUR portia mare sau un Doner facut de turci autentici la 2,5 EUR. O mancare mai speciala la un restaurant traditional variaza intre 10 si 15 EUR, dar puteti manca orice specialitate continentala doriti in acelasi pret. Berlinezii sunt cunoscuti pentru improvizatiile cele mai ciudate, de la rulouri de rucola cu nuca si pana la pizza cu ficat... Noi ne-am delectat de ziua lui Horia la The Alte Fritz cu doua portii mega bune de "Der stolze Heinrich" cu carne de porc, varza rosie calita, mere coapte, salata cu rosii si cartofi gratinati adusi in tigaie fierbinte. Mmmmm, yummy! Pana plec sigur mai mancam odata acolo! Pret pe portie 9.60 EUR si a meritat fiecare banut!

Pe de alta parte, daca nu tii sa mananci neaparat  la restaurant poti trai extrem de bine cu ce cumperi de la supermarket. Credeti-ma preturile la mancare sunt MULT mai mici ca in Romania; noi am cumparat de 12 EUR o gramada de buatati pentru micul dejun, suc natural de portocale, Cola Zero, bere si snacksuri pentru rontait si ne-au ajuns 3 zile! Va recomand pentru cumparaturi Netto si supermarketul din Mall-ul Alexa, ambele cu preturi extrem de bune in zona Alexanderplatz.

P.S Daca uitati insa sa va cumparati mancare pentru weekend, s-ar putea sa scoateti dublu din buzunar, pentru ca duminica e inchis tot, iar putinele non-stop-uri deschise iti cer si 2 EUR pe o sticla de 1l de apa!

3. Bautura Aici nu mai trebuie sa precizez ca berea e la ea acasa si o gasiti in cele mai variate sortimente si arome. Preturile variaza in functie de marca si de unde o cumparati de la, 0,30 centi, la 4 EUR. Sucurile naturale sunt mega bune iar eu mi-am tot luat suc de Portocale Bio cu 0,99 centi de la Netto. Am mai descoperit si doua bauturi energizante din ceai de care toata lumea e incantata Kombucha si Club Mate si pe care nu trebuie sa le ratati pentru ca efectiv nu mai simti nevoia sa bei cafea. Cand simti nevoia insa de o cafea, ai sa scoti intre 1,8 EUR si 2,5 EUR pe o portie de expresso. Nu va feriti sa incercati macar odata prajiturile sugerate pe langa cafea (eu m-am indragostit de tarta cu iaurt si fulgi de cocos) sau o cupa de inghetata preparata dupa o reteta traditionala.

4. Atractiile turistice Eh, aici dai o gramada de bani... Intrarea la un muzeu sau la o catedrala incepe de la 6 EUR si nu te poti abtine sa nu-ti cumperi la iesire macar o vedere (cu 1 eur) ca suvenir. Vizita intr-un muzeu e atat de bine directionata incat la fiecare etaj treci printr-o zona cu suveniruri care te imbie cu bunatati turistice. Orasul e plin de magazine de suveniruri, magazine cu produse din vremea RDG-ului si perioadei comuniste, simboluri naziste si SS, bucati din zidul Berliului puse inspre vanzare etc.

Pe langa aceste produse istorice, berlinezii si-au branduit produse locale pe care le exploateaza in cele mai ingenioase moduri. De la ursul berlinez cu care te poti poza prin tot orasul in diferite decoruri si pana la Die Ampelmann, pe care il gasesti pe genti, tricouri, carti de joc, cesti de cafea, pixuri, radiere, desfacatoare de bere, umbrele, papuci de casa etc. Dintr-un banal semn de circulatie, in doar 15 ani berlinezii au facut un brand extrem de puternic si recunocut de toata lumea ca fiind specific locului. Eu mi-am propus sa-l fac studiu de caz la seminariile de creatie in publicitate, iar pentru mai multe informatii cititi aici istoria lui si aici cum a fost gandit produsul.

Ce mi-a placut cel mai mult e ca nemtii nu se rusineaza de istoria lor, o accepta ca pe o stare de fapt a identitatii lor si, mai mult, ca pe o imensa mina de aur. Turistii cauta produse care amintesc de oroarea nazismului, de Fürer, de orasul impartit in doua de politica si ambitii. Produsele astea vand o identitate cu care Germania s-a impacat pentru ca nemtii simt in fiecare fir de par de-al lor ca sunt o putere mondiala si sunt mandrii de tara lor. Incredibila forta germana! Orice produs istoric sau turistic impune respect si ar trebui sa poarte o eticheta cu "Stolz" (mandrie). Voi ati vazut cat de gol e in jurul Casei Poporului la noi, cum ne facem noi mici cand cineva ne spune ca am trait sub comunism, cum ne consideram noi inferiori? Ei, nemtii se mandresc cu toate astea! Nu-mi imaginez ca noi o sa vindem postere cu Ceausescu sau medalioane cu secera si ciocanul in fata Casei Poporului, asa cum fac ei; nu cred ca suntem in stare de o asemenea abordare mandra, pragmatica si onesta a istoriei. Si e pacat, pentru ca a nu-ti accepta istoria, inseamna sa nu-ti accepti soarta ca popor pe lumea asta, mi-a zis un neamt de 33 de ani...

va urma...

Imi spunea cineva ca un oras trebuie simtit in multe feluri:

• Mirosuri 
• Gusturi si arome
• Sunete si muzica
• Obiective turistice
• Oameni si entertaining 
• Viata de noapte
• Cultura locului etc.

De obicei nu ma codesc cand vine vorba sa caracterizez un oras, si din trei cuvinte il stiu descrie fara sa prea stau pe ganduri. Exista pentru fiecare oras vizitat pentru prima oara acel moment interior de „oau!” care te napadeste rapid si-ti da elan sa explorezi mai departe. Dupa acel moment de „oau!” poti alege sa fii turist cu harta in mana sau sa simti orasul aliniindu-te la pulsul lui. Le-am incercat pe amandoua, in functie de cat de intens a fost  acel „oau!” de la inceput. Cu Berlinul nu-mi va fi insa atat de usor, pentru ca, asa cum imi spunea un calator pe ruta Arad-Budapesta: Berlinul e ca o nuca gri pe care trebuie sa o spargi ca sa explodeze artificiile!

 E atata varietate in orasul acesta, atata de gri si culoare in acelaisi timp, e atat de viu si pasnic, atat de relaxat si aerisit, atat de aglomerat si totusi incapator pentru toata lumea, atat de plin de arta si muzica, atat de german si cosmopolit incat te copleseste din prima clipa. Totul e ordonat  fara sa fie supraincarcat, strazile sunt curate chiar daca misuna de turisti de diferite culori, oamenii sunt binevoitori fara sa afiseze grimase exagerate, serviciile se supun raportului calitate pret,  iar sistemul lor turistic e extreme de bine pus la punct in cle mai mici detalii.Nici nu stiu de unde sa incep a va povesti aventura mea in capitala germaniei, pentru ca lucrurile se deruleaza aici atat de rapid incat fiecare moment e insotit de altele zece in care se intampla concomitent lucruri complet diferite.

 Am ajuns marti seara cu o intarziere de 10 minute a unui zbor Easy Jet din Budapesta (nu e vina nimanui, pur si simplu am fost multi care ne-am imbarcat pentru ruta asta). Am pornit in recunoasterea orasului la vreo ora dupa aceea, cand toate luminile erau deja aprinse si cladirile istorice frumos luminate. Nu stiu daca concertul de bongos din Alexanderplatz a fost mai frumos, sau recitalul de vioara al unui artist singuratic in costum care canta sub un felinar in noapte.

Nu stiu inca daca mi-a placut mai mult grandoarea portii  Branderburg (pe care am tinut sa o vad intai noaptea) sau Memorialul holocaustului – complex arhitectural minimalist tip cimitir-labirint, care te copleseste si te cutremura in acelasi timp. Ideea e ca aici, seara, oamenii stau pe jos in piete si in parcuri (pentru ca e mega curat pe jos si e voie sa stai pe iarba!), asculta muzica, beau bere, canta la instrumente care mai de care mai ciudate, vand suveniruri amintind de perioada comunista sau de Al Treilea Reich, beau bere pe strada si nu se sfiesc sa fie absolut naturali fara pic de mitocanie (da, experienta din prima zi a formulat parerea asta, iar daca ea se va schimba va voi anunta). Oamenii nu sunt nici pe departe reci, asa cum mi s-a spus, ci mai degraba scurti la vorba si directi, cu mintea deschisa si obisnuita cu turistii, cu pofta de viata, ironici dar sinceri.

 

Ziua 2 (03.08.2011): The tour of the city

De ziua lui Horia am avut parte de o vreme excelenta, cu soare si un pic de vant numai bun sa ne racoresca; cum el lucreaza in timpul zilei, m-am trezit de dimineata cu ganduri marete de a explora orasul si poate de a vizita cateva muzee ( just, nu dormisem mai nimic toata noaptea din cauza ca mi se incalecau in minte imagini, cuvinte in nemteste, mirosuri si suntete noi.). Lasata fiind de una singura langa Ceasul Lumii din Alexanderplatz (o sa-l recunoasteti in poze), m-am dus sa beau intai o cafea ca sa-mi pun in liniste ziua la cale si pe urma am luat-o frumos la picior prin centrul Berlinului.

Mi-am dat seama curand ca SD cardul apararatului meu foto e stricat de tot si n-o sa fiu in stare sa fac mai mult de 11 poze. Am dat fuga repede pana la Media Markt si-am inceput sa-i turui in germana vanzatorului problema mea (huh? Nu mai vorbisem de 4 ani germana si imi ieseau cuvintele si acordurile verbale pe gura ceva de speriat). Also! In 3 minute mi-am facut rost de card de 4 GB de la Hama, la minunatul pret de 8 EUR si primisem si indicatii despre locatia info point-ului turistic.

Bingo! Cu harta in mana, abonament pe 3 zile pentru vizitat 60 de muzee si locatii turistice (m-a costat 19 EUR si credeti-ma ca merita, avand in vedere ca doar intrarea la Muzeul de Arte - Altes Museum- costa 10 EUR), ma aflam langa primaria din Berlin, numita si Casa Rosie (Rote Haus – Rathaus) cand apare un tip langa mine si-mi prezinta o super oferta de facut turul orasului in autobuze cu terasa la ultimul etaj, ghid la cascuta in 12 limbi straine si o racoritoare inclusa in pretul de 15 eur. Partea faina la acest tur e ca puteam cobori la orice statie, vizita ce era de vizitat pe acolo, apoi cu acelasi bilet puteam sa urc in oricare alt autobuz cu terasa si sa-mi continui cu acelasi bilet turul! Daca iti comandai bautura racoritoare dintr-unul dintre ele, iti era frumos insemnata pe bilet consumatia, iar autobuzele veneau din 10 in 10 minute pe ceas!

M-am plimbat de la ora 11 pana la ora 16.30 dupamasa prin tot Berlinul oprindu-ma unde m-a taiat capul ca sa vizitez ce-mi parea interesant. Asa am vazut Poarta Brandemburg ziua, Domul din Berlin, Catedrala Sf. Maria, Zidul Berlinului si muzeul de topografie inchinat perioadei Gestapo si SS (Topographie des Terrors), Palatul Parlamentului, in care din pacate n-am putut face in ziua aceea poze, m-am urcat in Posdamer Platz in cea mai inalta cladire si cu cel mai rapid lift (de la parter la etajul 23 te duce in 3 secunde!!!), am vizitat Catedrala Franceza, am ascultat concertul de country-jazz al unor  nomazi in fata Filarmonicii din Berlin si m-a socat puzderia de lume asezata pe treptele filarmonicii care ii aplauda ca la un concert adevarat. Am vazut din mers fosta vama dintre Berlinul de Vest si cel de Est, cartierul artistilor si desfaului  din anii `20 – Charlotenburg, am trecut pe langa resedinta prezidentiala unde daca steagul Germaniei era arborat insemna ca presedintele se afla acasa :), am vazut noua gara principala, uriasa si frumoasa ca un mall complet din sticla (numai nemtii pot sa-si puna plaja langa o gara!), am admirat noul sediu al artelor contemporane cu arhitectura lui futurista in forma de scoica, am mancat CurryWurst (o specialitate berlineza de carnat alb prajit, cu sos iute de rosii si mult curry presarat deasupra), am privit un spectacol de break dance si interpretare extrem de spectaculos, am stat pe jos si am interactionat cu oamenii din jur.

M-am intors in plimbare dinspre Poarta Brandenburg si am facut cu ochiul muzeelor…pe maine!

Iata si cateva poze:

P.S N-am fumat nicio tigara in tot acest timp si am gasit singura drumul pana la apartamentul lui Ben, acolo unde stam in regim Airbnb (va povestesc cat de curand despre asta).