Reminder
Sa nu uitati de festivalul de scurtmetraje Kinofest de anul acesta!
Kinofest declanşează ofensiva filmului independent digital in perioada 28-30 octombrie la Bucuresti!
Mai aveti inca timp sa va inscrieti la concursul AVON Movie for Respect. Concursul de scurtmetraje sociale (adresat doar realizatorilor români) are ca temă în acest an fenomenul violenţei domestice. Finalistele vor fi votate de juriul Kinofest, dar şi de marele public (pe internet).
Cu timpul, Kinofest a devenit si cel mai important festival de film digital din Romania, cu cate 250-300 de scurt metraje prezentate la fiecare editie in trei sectiuni speciale (Animation, Fiction, Micromovie), majoritatea filme si autori premiati la cele mai importante festivaluri internationale.
Anul acesta va avea loc a cincea editie a festivalului Kinofest, in perioada 28-30 octombrie 2011 in Bucuresti, iar impreuna cu AVON organizeaza a treia editie a competitiei AVON Movie for Respect.
O invitatie pentru amatorii de scurtmetraje
Scriu despre aceasta competitie pentru ca stiu ca multi dintre cei care ma citesc au visat macar odata sa faca un scurt metraj, un spot asa cum le place sau un material video fara restrictii.
Cu totii insa avem "filme in cap" sau macar o impresie despre ceea ce inseamna violenta domestica. Asa ca hai sa facem un combo, ce ziceti?
Avon si Kinofest invita toti realizatorii romani de film (profesionisti, studenti sau amatori), la crearea unui scurtmetraj social cu o poveste puternica, emotionanta. Scurtmetrajul trebuie sa ilustreze intr-un mod memorabil mesajul campaniei:"Nu doar vanataile te transforma in victima!", trebuie sa fie original, sa respecte tema concursului si sa nu depaseasca 7 minute!
Sincer va spun, 7 minute inseamna enorm atunci cand e vorba de violenta... secundele trec greu, durerea, rusinea si ura modifica timpul si perceptia ta despre realiate. 7 minute de scurt metraj inseamna enorm atunci cand statisticile Avon arata ca la fiecare 30 de secunde o femeie este batuta, iar in 2010 aproape 12.000 de femei au cazut victime violentei domestice... 7 minute pot sa insemne groaza si disperare, panica si sublim, tacere...
Puneti mana pe o camera video si dati viata ideii voastre pe acesta tema. Sincer, original, onest. Puteti lucra singuri sau in echipa, in orice tehnica digitala doriti. Inscrierile se pot face pana marti, 25 octombrie, ora 24:00, prin intermediul platformei www.transfer.ro la adresa: kinofestival@gmail.com.
Mai multe detalii despre campanie gasiti in documentele de mai jos si pe pagina evenimentului. Bafta!
Ok, asocierea de branduri e o chestiune de mult iesita din topicurile de discutie. E atat de firesc sa iti promovezi un brand folosindu-te de un altul bine infipt cu radacinile in creierul consumatorului, incat orice campanie devine doar o chestiune de strategie.
Iar mai iau de actori!
Cand e vorba de a asocia un brand de produs cu unul de persoana, de regula produsul e pus in evidenta de carisma vedetei, iar actorii sunt cei mai ravniti in aceste functii; stiu sa joace bine, sunt cunoscuti, au deja un public al lor, au notorietate etc. Vrea si brandul tot asta!
Problema trage-impinge intervine atunci cand marca promovata te face sa pari ridicol in ipostaza ta de brand de persoana, adica te trage inapoi, oferindu-ti o imagine mult sub nivelul celei comunicate de tine pana atunci. Iar vedetele hollywoodiene cad in capcana asta tot mai mult in ultima vreme.
Nu zic ca e rau sa faci reclama la ceai, dar daca esti Hugh Jackman si faci reclama la ceai intr-un mod ridicol,lumea va face misto de tine...de tine si imaginea ta!
Iata si 3 exemple:
1. Cum sa folosesti corect imaginea vedetei in favoarea brandului tau: cazul Antony Hopkins si Barclays Bank
A se nota ca spotul e din 2007, destul de vechi, deci!
2. Cum sa ridiculizezi un brand de persoana destul de bine construit: cazul Hugh Jackman, Lipton Ice Tea si bietul Wolverine
pe la inceput de 2010
3. Cum sa iti asociezi total gresit brandul de persoana cu un produs si sa se vada pe fata ta asta: cazul Alec Baldwin, maica-sa si placintele de craciun.
pe sfarsit de 2010
O fi criza de vina pentru asocierile astea total nepotrivite dintre actori si marci. Or conduce ele la improspatarea conturilor lor bancare si diversificarea activitatilor extracuriculare. Dar de criza lor de imagine cine se ocupa?
Stiti vorba aia "cand nu mai vezi padurea de copaci" pentru ca te fura detaliile mult prea evidente? Cam asa e si cu plasarea de produse in filmele de azi: sunt MULTE si MULT PREA evidente!
Pe vremea lui Ceausescu aveam antena parabolica din aluminiu facuta de bunicul meu. Cu ea, de la 5 ani am vazut lumea capitalista asa cum era ea afara: reclamele la Coca Cola si la ursuletii Haribo, primele lupte de wrestling, primele papusi Barbie si primele animeuri. Tot cu antena parabolica am prins si primele filme fara propaganda comunista, in care lumea mi se parea ca traieste intr-o armonie totala cu produsele pe care le consuma si magazinele pe care le frecventa. Stiam exact ce le place sa manance personajelor mele preferate, ce fel de bauturi racoritoare dau puteri de super-erou, ca pizza Testoaselor Ninja e mai tare decat spanacul lui Popey, iar in 1992 adunam strada la mine ca sa ne uitam "pe satelit" la Wayne's world.
Mult dupa aceea am aflat eu despre "product placement" in emisiunile TV sau in filmele de lung metraj si cum influenteaza ele opinia publica.
Lui Wayne ii place pizza Hut --> Mie imi place Wayne => eu vreau pizza Hut!
Macar pentru o minima legatura cu nebuniile ce le facea prin film...
In timp, unele asocieri de branduri produs-persoana au avut rezultate atat de durabile incat nu mai pot fi dezlipite unul de celalalt. Cine naiba nu stie azi ca ceasul purtat de James Bond e...Rolex? Pentru ca James Bond = Rolex!
Astazi nu s-a schimbat inca schema de mai sus si inca functioneaza teribil de bine, cu precizarea ca, inmultindu-ni-se nevoile, ni s-au inmultit si produsele si vedetele care el promoveaza. Si uite asa cinematografia a castigat bani frumosi de pe urma contractelor de sponsorizare, iar produsele au castigat vizibilitatea maxima. What a wonderful world, exact ca "pe satelit"!
Citeam pe BrandFreak cat de iertatori sunt, de exemplu, americanii cu aceasta eruptie de produse in filmele lor. Desigur, cultura le permite, iar ani de antrenament i-au facut suficient de imuni incat sa considere si parte din povestea serialului un episod promotional ca acesta:
Cum e pe la noi?
Pe plaiuri mioritice insa, nu mai pare atat de normal sa plasezi carnatul de produse intr-un film. Multe dintre ele sunt atat de noi pe piata incat nu fac parte inca din cultura noastra de consum si nici nu stim sa facem sa para fireasca prezenta lor in preajma noastra. Prin urmare, adesea fortam o atitudine americana ce nu ni se potriveste DELOC!
Desi regizorii nostri minunati isi motiveaza de fiecare data actiunile prin realismul banalului cotidian ce se incearca a fi suprins apoteotic in pelicula lor, mie mi se pare un tablou extrem de fals
Marti dupa Craciun
Ultimul caz, despre care tot vreau sa scriu la cererea studentilor mei carcotasi, e legat de mult prea titratul si recomandatul "Marti dupa Caciun", pelicula lui Radu Muntean care m-a intoxicat cu plasarea de produse prima oara in "Boogie".
Iata cum se dezminte si Muntean, raspuns preluat de pe videofil.ro :"mi se pare ciudat, nu am luat nici un ban, e o constructie realista. Eu spun: "Ma duc la Mega Image", nu spun m-a duc la supermarket", mi se pare aiurea sa pun o punga pe care nu scrie nimic. E deranjant in momentul in care ai niste detalii cu un produs".
Cu toata scuza realismului pe care - jur - o si inteleg uneori, pe mine, om de publicitate, afluviul de produse plasate pe secunda cinematografica m-a enervat teribil!
Nu vorbesc aici de o cutie de lapte Dorna sau de o bere Heineken si nici chiar de iPhone-ul cu ringtone clasic, devenit "status de viata" pentru multi. Vorbesc de nenumarate produse sufocant de vizibile, de la sapunul Dove, pasta de dinti Colgate, pungi cu hypermarketul Mega Image, interiorul magazinului Inter Sport si pana la crema de branza Almette (vedeta peliculei), laptop-ul Dell, vinul Murfatlar, samd...
Mai mult, aici avem referinte directe la produse in chiar dialogul - cica dinadins saracacios - al filmului. "Bine ca ai facut credit la BRD", sau "Nu mami, nu vreau dinasta. Eu vreau Almette", 'Mmmm ce buna e Almette" sau "E buna Hochland asta!" sau "Mergem la Mega Image!" etc.
Recunoasteti modelul din serialul american?
Stiti ce mi s-a parut insa cel mai trist? Discutia din timpul filmului intre mine si al meu:
"al meu: hmmm...
eu (ciulind urechile): what?
al meu (mangaindu-si ciocul): asta nu e utilizator de iPhone...
eu (surprinsa): de ce?
al meu (care are iPhone): pentru ca nu-l tine cum trebuie. Se vede ca nu e obisnuit cu touch screen-ul..."
Oh, biet actor/ oh, biet artist...
