Da, stiu ca in preajma sarbatorilor devenim mai buni, mai generosi, mai ingaduitori. N-as vrea sa se schimbe acest lucru. Mi se pare insa plin de ipocrizie "sa fii bun" doar de sarbatori, sa-ti deschizi punga sau inima doar in inprejurari emotionante.

Adevarul e ca devenim vulnerabili in preajma sarbatorilor, ne cuprinde nostalgia copilariei si spiritul de turma al superstitiilor. Avand mai mult timp liber, ne mustra constiinta ca un an de zile ne-am complacut in egoismul propriilor acte, ca suntem mai norocosi decat altii, ca nu ne-am respectat niste promisiuni facute, ca am uitat de toti ceilalti. Si atunci daruim... Nu din bunatate, sau din inertia firii omenesti, ci pentru a ne justifica fata de noi insine egoismul. 

Un studiu, realizat in acest an de Institutul Roman pentru Evaluare si Strategie, arata ca 21,2% dintre romani obisnuiesc sa faca gesturi caritabile in fiecare an de Crăciun, 16,5 % spun ca daruiesc de cele mai multe ori cate ceva de Sarbatori, iar alti 44,75%, ca au din când în când acest obicei.

Reiteram mitul lui Mos Craciun si/sau pe cel cristic. Craciunul e sarbatoarea perfecta pentru a cere iertare celor pe care i-am neglijat din lipsa de timp, e momentul perfect pentru a le mai aminti inca o data ca ei conteaza in viata noastra...ca ne pasa!

 Ne pasa pe dracu! E doar o inertie sociala, practicata de doua ori pe an!

Studiul de care va spuneam mai sus arata ca la romani, majoritatea donatiilor se duc catre biserici si manastiri, apoi catre saraci si cersetori, dar si la persoanele care au fost victime ale unor dezastre. Abia pe locul patru sunt donatiile catre ONG-uri (cat de trist!). Fata de alte state din lume, nu suntem insa deloc generosi. Potrivit „World Giving Index 2010" (studiu realizat de organizatia Gallup, preferata mea), în ceea ce priveşte donatiile pentru saraci, noi, romanii, suntem pe locul 142 din cele 153 de tari luate in calcul pentru alcatuirea clasamentului. De altfel, majoritatea statelor din Europa Centrala si de Est se situeaza in a doua jumatate a topului. În România, doar 14% dintre intervievati au donat bani pentru a-i ajuta pe cei aflaţi la nevoie, arată acest index. (...da, asa e, natiunile cu un standard de viata ridicat sunt mai predispuse generozitatii decat celelalte, iar asta mi se pare si mai revoltator, pentru ca am uitat complet ce inseamna sa fii generos indiferent de consecinte.)

Si atunci va intreb, nu e asta ipocrizie? Nu ne mintim singuri ca suntem buni, darnici si generosi, facand asta doar atunci cand ni se aduce aminte? Ma bucur de campaniile de strangere de fonduri, campaniile de bucurat copiii din orfelinate sau oamenii strazii, ma implic in ele cat de mult pot! Detest ca se intampla doar in preajma sarbatorilor de iarna!

Sa ma intelegeti: nu contest efectul terapeutic al generozitatii sau consecintele ei, contest momentele episodice in care ne hotaram sa fim generosi sau buni!

Daca in fiecare zi a anului cineva si-ar aduce aminte sa fie generos, cu siguranta ar fi mai putini nefericiti la final de an. Poate am invata atunci ca generozitatea e un obicei de a oferi ceva fara sa astepti nimic in schimb! Problema e ca ne aducem aminte de cei uitati doar pentru a ne simti noi mai bine, iar generozitatea noastra e modelata social la modul egoist: doar in preajma sarbatorilor!