Nu stiu cum sunteti voi, insa mie tare-mi place sa ma plimb pe strazi, sa descopar cladiri noi, sa ma invalui in liniste. Imi place sa ma plimb pe strazi mai ales seara, atunci cand praful se mai domoleste, strazile nu mai fumega si nici nu mai transpira; imi place sa ma plimb pe strazi cand e liniste in jur si strabat o lume de contururi. Da...romantic, stiu.

De cand ma stiu mi se tot spune sa nu ma mai plimb noaptea pe strazi pentru ca s-ar putea sa patesc "ceva", rau, desigur. Marturisesc ca niciodata n-am plecat urechea la vorbele astea, mai ales ca stiu destul de bine strazile pe care sa nu ma plimb noaptea, zonele pe care trebuie sa le evit, parcurile cu prea multi caini comunitari sau alte personaje urbane.

Am ramas cu gura cascata cand o prietena buna din Timisoara mi-a povestit ca weekendul trecut, in noaptea de sambata spre duminica (18-19 februarie) a fost talharita in plin centrul Timisoarei, aproape de Porto Arte. Repet, in plin centrul Timisoarei!!!!!

Se intorcea pe la ora 3 dimineata dintr-un local din zona si mergea agale inspre casa (da, unora ne place sa ne plimbam prin aer curat, in loc sa ne punem fundul in taxi pentru 300 de m, sau pur si simplu suntem naivi!). Aparent podul era pustiu si nici o patrula de politie nu era in zona. Asa ca, de nicaieri, au napustit peste ea cativa vlajgani si au incercat sa ii smulga geanta de pe umar. Pentru ca s-a luptat pentru bunurile ei, a mai primit si un pumn in fata care i-a despicat buza, a dezechilibrat-o puternic si a naucit-o suficient cat sa le permita hotilor sa-i TAIE geanta de pe umar si sa fuga...

Aparent, in incaierarea ce a avut loc, hotii si-au scapat pachetul de tigari, un pachet plin de Kent 4, ceea ce inseamna ca nu duceau lipsa de bani de tigari sau de mancare, exceptand situatia in care si acel pachet era furat dinainte! Nenorocitii dracului, au dat un pachet de tigari pe o geanta in care se aflau lucruri femeiesti, deloc de valoare pentru ei!

E speriata acum. Nu, nu a mers la politie inca...ce sa le spuna, ce sa-i faca? Cum sa o scoata ei din starea de soc, printr-o declaratie? Cum sa o faca ei sa nu-i mai frica sa iasa din casa cand se insereaza, desi sta aproape de centru? Cum sa-i faca dreptate cand nici macar nu patrulau la ora aia prin centrul Timisoarei asa cum ar fi trebuit? 

Fata a mers a doua zi sa-si caute prin zona geanta aruncata si s-a intalnit cu un gardian. I-a povestit cele intamplate si i-a spus ca i se pare inadmisibil sa se intampla asa ceva in plin centrul Timisoarei. Gardianul, om al linistii si ordinii publice, i-a raspuns sa se astepte la asa ceva ca e periculos noaptea... Apoi i-a urat o zi buna, spunandu-i ca "ii pare rau pentru cele intamplate"! Strasnica rezolvare a situatiei. (later update)

Ce frumos ar fi sa pot spune si eu clientilor mei: "imi pare rau ca v-am nenorocit imaginea in online, va doresc o zi buna."!!!!!!!

Nu scriu ca sa ma plang de faptul ca avem hoti la drumul mare in Timisoara, desi ma sperie acest lucru si-mi pune sub semnul intrebarii tabieturile de a ma mai plimba noaptea. Da, sunt hoti in toate orasele. Ma plang insa de faptul ca in orasul pe care noi ni-l dorim "capitala europeana" politia, gardienii, jandarmeria, comunitarii (sau cati or mai fi platiti din bani publici) nu-si fac datoria de a apara siguranta publica atunci cand e mai mare nevoie: noaptea! Ma plang de faptul ca am ajuns sa ne fie teama sa mai circulam seara prin centru, ma plang de faptul ca nu te poti plimba prin Piata Tarian in miezul zilei fara sa fi agresat de tigani!

Ma plang ca suntem resemnati si reactionam la astfel de situatii cu "Oh, imi pare rau pentru cele inatamplate!".

Ma plang de la mii de km distanta ca in orasul meu domina concomitent agresivitatea si pasivitatea.

Dar e ok, macar avem zapada si ne putem plange cu totii de asta!

sursa foto

I admit that one of the most interesting opportunities I have in the southern France is discovering its culture and traditions, its people and their particular habits. I was going to write about the urban life of Montpelier and the spectacular cultural mélange this city offers.  Then I realized that it is more important for me, a Romanian girl in a foreign country – such as France, to tell you about their traditions and how the younger generation experiences them.

And I’ve decided to write about an incredible students’ organization called Aix Balèti that promotes traditional provençale culture, folklore dance and medieval music, here in the campus of Montpellier Paul Valery III University, every Thursday evening.

Being in France, in the midst of a community who defends its nationalistic traditions and language to the brim, made ​​me think of my own traditional values, our Romanian culture and folklore, of how much we disregard them!

If you are a student in Romania and you admit that you like folklore music and dances, you are instantly seen as a peasant or a low culture figure. You are immediately asked if you also like “manele” as if traditional music was something associated with lack of culture and stupidity. You are certainly not cool enough if you like folklore singers, or you are seen as bohemian and nostalgic character if you scratch your guitar to the rhythm of folk music.

Well, you know, in France it is quite the other way around! People can’t wait to dance to their traditional music and here, in Montpellier, many of the students still speak and sing in the old Occitan dialect.  Balèti (the correct pronunciation is Balèè_èti ), for example, means 'a folklore dance gathering' and has a provençale origin. It is used to replace Bal Folk or Bal Trad, but they are not synonyms. This word does not appear in any dictionary since the 19th century but old people and Occitans are still using it to describe a dance evening.  

I met the beautiful people from Aix Balèti on my first days in Montpellier, while they were practicing their songs on the accordion and violin, in the middle of campus. A lot of people were gathered around them and each traditional song played brought a burst of applause. People started to dance in circles around them and, in couple of minutes, the evening turned into an incredible traditional party where everybody danced! They had wine and cheese and homemade bread to share with the dancers.

They play their traditional music beautifully, with enthusiasm and belief and are willing to teach you even the most complicated steps. They bring their parents and their grandparents to the dance evenings, because they are the ones who know even better the dance techniques. They are cheerful, lively and full of contagious energy! 

Yesterday was my third Thursday evening spent with them and I feel already as part of the gang. They taught me a lot of traditional Occitan and medieval dances such as Mazurka, Scottish, Polka, Valse ancienne, Bourrée, Ronde, Rond, Cercle, Chapelloise, Farandoles, Rigaudons, Courento, Gigo, Countrodanso, Sbrando, Tresso, Branles, Congos, Rondeaux, Mutxiko, Fandango, Maraîchine… I still don’t get Mazurka’s steps, but I’m in love with Chapelloise and I can’t wait to dance it again next week!

Here is a short video of one of the dances (you won’t get one with me in it, not yet!).

I’m writing this in English because I promised I would show them my article and they obviously don’t speak Romanian. They hardly speak English, but I don’t have a problem with that as they encourage me to improve my bad French.

However, I wish my readers and my friends from Romania learn something of what I recounted here, the fact that it is a great honor to experience and respect your traditions and folklore even in the 21th century, even if you are young, carry an iPhone in your pocket and you're looking forward to the future. There is no future without the past! I certainly learned that!

After three weeks of ‘not being ashamed that I am a Romanian girl in France’ (a country that is supposed to hate Romania for its gypsies), last night I sang them one of Maria Tanase’s songs, accompanied by one of my new friends on the accordion. I felt proud!

Dupa o saptamana de gustat, mirosit, dar mai ales privit Montpellier-ul si viata ce se desfasoara in el, inca nu ma simt pregatita sa scriu despre ce se petrece aici. Sudul Frantei e cu totul special, are un ritm de carusel, cand extrem de vibrant, cand foarte lenes, astfel incat nu sti la ce sa te astepti nici de la oras, nici de la oamenii lui. 

 De 5 ani Montpellier e intr-o continua dezvoltare. La recensamantul de anul trecut a reiesit ca mai mult de 50% dintre locuitori sunt rezidenti, iar asta anima orasul si-i diversifica oportunitatile turistice.

Arhitectural iti taie respiratia... nou si vechi laolalta, francezi si straini laolalta, liniste si isterie laolalta...timp pentru toate si oameni zambind pe strada (barbatii mai in varsta te saluta pe strada dandu-si palaria jos, studentii din campus te ajuta cu plasele de cumparaturi fara sa le-o ceri). 

E incredibil de colorat si frumos orasul asta ! Din pacate mi-am pastrat egoist totul in minte si nu prea am poze de aratat. Desi mic ca si populatie si suprafata, fiecare colt are o poveste de spus, mai noua sau mai veche, iar detaliat voi incerca sa vi le prezint pe parcurs. Au, de exemplu un liceu care arata ca un ghemotoc de  hartie mototolita, un bloc de apartamente ca un cub de carton cu ferestrele smulse pe alocuri, au coloane si arcade romane uriase care impart orasul in doua lumi: orasul vechi si orasul nou (Les Arceaux). 

Francezii au inteles ce inseamna sa reconditionezi un spatiu istoric; zona numita Jardins Du Peyrou ( o veti descoperi in poze), cu turnul sau de apa, cu lacul sau artificial plin de pesti rosii, fantanele arteziene si felinarele cu lumina albastra, cu marea de tineri care invart popice langa statuia Regelui Soare, toate acestea creaza un mix multicultural, cu un aer glocal (din engl. glocal) extrem de placut.

Place de la Comedie, piata principala a orasului, e animata la orice ora si ofera acces atat inspre partea veche a orasului, plina de magazine, pub-uri, anticariate si produse artizanale, cat si inspre zona noua a orasului cu centrul comercial Polygone, Galeriile Lafayette si superba zona Place de L'Europe!

*

Sunt 16 grade in Montpellier...prea cald pentru ce haine mi-am adus. Avem flori de primavara si anca mai gasesti clementine prin copaci... Am facut o poza special pentru mama mea, v-o atasez si voua, cu drag!

Stiu ca in Romania e frig si ger si tare mi-ar placea sa va trimit un pic de caldura.  Ca sa fie paharul plin, am mai prins si perioada reducerilor de 70% (ce dureaza pana in 14 februarie) in toate magazinele . Am sa rezist insa tentatiei de a-mi cumpara ceva si am sa-mi pastrez banii pentru calatorii, carti si degustat nimicuri culturale...

Iata link-ul spre pozele facute pana acum in frumuseta asta de oras!

Pe curand sau A bientôt!

Therefore, for a couple of months we will post in English and Romanian the beautiful experiences related to the wines, culture, advertising landscape, urban events and all the interesting people encountered in the Southern part of France, right next to the Mediterranean Sea.

We will start with Montpellier, continue with Marseille, Toulouse, Bordeaux, Perpignan, Nice, Toulon but I bet I'll take some train trips to Barcelona (as it is only 4 hours away!), Monaco (2 hour away!), Paris (3 hour and a half) or maybe even Genoa :)

2012 started as a great adventure for www.oanabarbu.com !

Stay tuned and follow our road/train trip experience :)

La inceput de an mereu ne turam motorul un pic mai mult decat de obicei, oricat de greu ne-ar fi fost anul precedent. Avem incredere ca ne va iesi de data asta pentru ca vom aborda lucrurile altfel, vom avea parte de alte experiente, vom interactiona cu alti oameni si vom cunoaste alte contexte.

Asociem inceputul intotdeauna cu noul si automat cu schimbarea. Speranta intr-o schimbare ne motiveaza de fiecare data, ca la jocul cu zaruri!

De fapt, ne punem inca o frumoasa masca peste cea aleasa cu un an inainte. Cu motorul turat si dorinta de mai bine, in 2012 nu vom fi decat suma mastilor precedente, a experientelor precedente, a interactiunilor precedente, a sperantelor precedente, a rezultatelor precedente... La toate acestea vom mai adauga o masca-ipoteza a carei validitate urmeaza sa o probam.

Faptul ca fiecare an e o ipoteza provocatoare e motiv suficient pentru a ne da o senzatie minunata de libertate. In acelasi timp, ipotezele anterioare ne influenteaza si anul care va urma. 

Alegeti-va cu grija mastile in 2012 si purtati-le cu demnitate, sinceritate si incredere. Sa nu credeti o clipa ca renuntati la ceea ce ati fost odata (sau cu un an in urma) si o luati de la capat: mastile noastre se suprapun perfect una peste alta, chiar daca sunt diferite.

Alegeti-va o masca potrivita, care sa va zambeasca!

Miracolul pentru Raul pe care mi l-am dorit eu de sarbatori nu a mai apucat sa se implineasca. Acum cateva clipe Raul a plecat la Cer...in Ajun de Craciun. Si-a luat zborul in tihna si cu familia fiindu-i alaturi, a lasat in urma durerea si chinul. Imi doresc sa se intample miracole pentru altii si sa realizeze cat e de important sa speri si sa crezi!

Va multumesc din suflet celor care ne-ati ajutat sa-i fim alaturi si ne-ati dat forta sa luptam pentru el. Si va mai rog un lucru, acum in prag de sarbatori...cand va veti impodobi bradul, intoarceti-va si zambiti-le celor dragi, strangeti-i la piept, spuneti-le cat de dragi va sunt, bucurati-va ca ii aveti alaturi. Nu renuntati pentru nimic in lume la cei dragi, PENTRU NIMIC IN LUME!!!!!

Iar cand veti pune ornamente frumoase in bradul vostru, puneti un glob si pentru Raul. Ganditi-va o clipa la el si doriti-i liniste si lumina. Eu am asezat un inger in bradul nostru pentru el. Fie ca sufletul lui sa se odihneasca si sa ne aminteasca mereu de lucrurile frumoase care dainuie in viata asta. Sa-i fie tarana usoara...

Probabil ca ati citit saptamanile trecute despre teribilul accident in care a fost implicat prietenul meu Raul Lup in varsta de 19 ani, fratele lui Romuald Halasz. Conditiile groaznice ale accidentului rutier si absurdul situatiei nu-l voi mai relata aici pentru ca e totul prea dureros.

In urma accidentului insa, Raul a fost in coma de gradul II-III timp de 3 zile,suferind multiple leziuni cerebrale si pulmonare. Noi, familia si pretenii, ne-am straduit din rasputeri, prin tot ce am putut, sa-l ajutam sa isi revina. Corpul sau tanar lupta din rasputeri sa traiasca, insa organismul sau fragil si sindromul autoimun dezvoltat il impiedica sa se recupereze asa cum am sperat.

Printr-un miracol am crezut ca el isi va reveni si va fi alaturi de noi de sarbatori; ii pregatisem fiecare cadouri de “bun venit acasa”... Din pacate, starea lui s-a agravat in ultimele zile intr-atat incat nu poate fi transportat nici macar de pe un pat pe altul. In momentul de fata ii sunt afectate majoritatea organelor vitale (ficat, rinichi, plamani, pancreas, splina); respira cu greu iar febra il chinuie ingrozitor; peretele miocardic ii este de asemenea fisurat; prezinta coagulari la nivelul sangelui, acesta nemaiputand fi pompat corespunzator catre inima si creier. Raul isi doreste insa sa traiasca.

Ne rugam zi de zi sa se petreaca o minune de Craciun si ne simtim neajutorati ca nu putem face mai mult pentru el. Viata lui depinde de fire, aparate complicate si o medicatie extreme, extrem de costisitoare! In momentul de fata, el are nevoie de doua medicamente (concentrat de protrombina si concentrat de fribinogen), dar care pot fi procurate doar din strainatate, iar costurile tratamentului sunt foarte ridicate.

Stim ca pretuiti viata si veti intinde o mana de ajutor unui tanar care se zbate din rasputeri pentru a ramane  printre noi. Va rugam de aceea sa ne ajutati sa luptam in continuare pentru Raul. 

Imi e foarte greu sa va scriu si sa va cer ajutorul, dar banii pentru un tratament corespunzator sunt ultima noastra sansa! In aceste conditii ne vedem nevoiti sa apelam inca o data la ajutorul dumneavoastra, donand orice suma, cat de mica, in contul fratelui sau Halasz Romuald Marius.

Detalii cont:

Banca Transilvania

RO29 BTRL 0360 1201 4109 57XX

HALASZ ROMUALD MARIUS

Pentru orice detalii, va stau la dispozitie

Va multumesc tuturor pentru ajutorul oferit pana acum si speram sa fiti in continuare alaturi de noi. Sarbatori fericite!

Da, stiu ca in preajma sarbatorilor devenim mai buni, mai generosi, mai ingaduitori. N-as vrea sa se schimbe acest lucru. Mi se pare insa plin de ipocrizie "sa fii bun" doar de sarbatori, sa-ti deschizi punga sau inima doar in inprejurari emotionante.

Adevarul e ca devenim vulnerabili in preajma sarbatorilor, ne cuprinde nostalgia copilariei si spiritul de turma al superstitiilor. Avand mai mult timp liber, ne mustra constiinta ca un an de zile ne-am complacut in egoismul propriilor acte, ca suntem mai norocosi decat altii, ca nu ne-am respectat niste promisiuni facute, ca am uitat de toti ceilalti. Si atunci daruim... Nu din bunatate, sau din inertia firii omenesti, ci pentru a ne justifica fata de noi insine egoismul. 

Un studiu, realizat in acest an de Institutul Roman pentru Evaluare si Strategie, arata ca 21,2% dintre romani obisnuiesc sa faca gesturi caritabile in fiecare an de Crăciun, 16,5 % spun ca daruiesc de cele mai multe ori cate ceva de Sarbatori, iar alti 44,75%, ca au din când în când acest obicei.

Reiteram mitul lui Mos Craciun si/sau pe cel cristic. Craciunul e sarbatoarea perfecta pentru a cere iertare celor pe care i-am neglijat din lipsa de timp, e momentul perfect pentru a le mai aminti inca o data ca ei conteaza in viata noastra...ca ne pasa!

 Ne pasa pe dracu! E doar o inertie sociala, practicata de doua ori pe an!

Studiul de care va spuneam mai sus arata ca la romani, majoritatea donatiilor se duc catre biserici si manastiri, apoi catre saraci si cersetori, dar si la persoanele care au fost victime ale unor dezastre. Abia pe locul patru sunt donatiile catre ONG-uri (cat de trist!). Fata de alte state din lume, nu suntem insa deloc generosi. Potrivit „World Giving Index 2010" (studiu realizat de organizatia Gallup, preferata mea), în ceea ce priveşte donatiile pentru saraci, noi, romanii, suntem pe locul 142 din cele 153 de tari luate in calcul pentru alcatuirea clasamentului. De altfel, majoritatea statelor din Europa Centrala si de Est se situeaza in a doua jumatate a topului. În România, doar 14% dintre intervievati au donat bani pentru a-i ajuta pe cei aflaţi la nevoie, arată acest index. (...da, asa e, natiunile cu un standard de viata ridicat sunt mai predispuse generozitatii decat celelalte, iar asta mi se pare si mai revoltator, pentru ca am uitat complet ce inseamna sa fii generos indiferent de consecinte.)

Si atunci va intreb, nu e asta ipocrizie? Nu ne mintim singuri ca suntem buni, darnici si generosi, facand asta doar atunci cand ni se aduce aminte? Ma bucur de campaniile de strangere de fonduri, campaniile de bucurat copiii din orfelinate sau oamenii strazii, ma implic in ele cat de mult pot! Detest ca se intampla doar in preajma sarbatorilor de iarna!

Sa ma intelegeti: nu contest efectul terapeutic al generozitatii sau consecintele ei, contest momentele episodice in care ne hotaram sa fim generosi sau buni!

Daca in fiecare zi a anului cineva si-ar aduce aminte sa fie generos, cu siguranta ar fi mai putini nefericiti la final de an. Poate am invata atunci ca generozitatea e un obicei de a oferi ceva fara sa astepti nimic in schimb! Problema e ca ne aducem aminte de cei uitati doar pentru a ne simti noi mai bine, iar generozitatea noastra e modelata social la modul egoist: doar in preajma sarbatorilor!

Sa-mi spuneti voi mie daca aceasta nu e mai mult o campanie de promovare a unei capitale europene, mai degraba decat o campanie de lansare a unui brand de lenjerie intima. Combinatia pe care au ales sa o promoveze e cat se poate de incitanta. 

In Ianuarie plec in Franta pentru cel putin 2 luni. Doar ce m-am intors de acolo si deja ii simt lipsa! Insa, "Pardon Paris!", Berlinul ti-o ia inainte din foarte multe puncte de vedere si ai mult de lucru! Are avantajul rigorii germane in ceea ce priveste determinarea, iar atunci cand "promite" calitate (la orice nivel), nu se dezminte. Cand se dezveleste ochilor, capitala Germaniei e exact ca tipa din reclama: seducatoare, fara menajamente, plina de surprize, aparent atat de captivanta incat te face sa exclami "I wanna be as cool as Berlin"...

Ascultati cu atentie versurile piesei cantate pe fundal de Valeska Steiner; fara drept de apel, spotul de fata e o mare provocare adresata capitalei franceze si conceptului de city branding.

Vreau sa va multumesc tuturor celor care ati participat cu idei, slogane si mai ales cu interes in sustinerea echipei noastre de rugby RCM MVT "Universitatea de Vest" Timisoara, ca va juca finala Cupei României la Rubgy Roșia Montană Gold Corporation.

Asa cum va spuneam si intr-un post anterior, finala va avea loc pe 3 decembrie 2011, pe stadionul ”Cetate” din Alba Iulia. Meciul aduce fata in fata echipele din Baia Mare si Timisoara. Partida va începe de la ora 13:00, iar intrarea este libera, meciul fiind transmis in direct si pe GSP TV.

1. Dintre sloganele trimise de voi l-am ales CASTIGATOR pe cel al lui Sebastian Varjan "Senzatii de campioni din 1972!" care mi s-a parut ca exprima cel mai bine spiritul echipei de rugby de pe Bega. Numai ce ne-au facut o surpriza extrem de frumoasa si ne-au adus cadou o bine meritata medalie de bronz in finala Campionatului National SuperLiga CEC Bank 2011!

Asadar, sloganul lui Sebastian Varjan va flutura pe un steag in galeria Timisoarei, pe data de 3 decembrie, la Alba Iulia.

2. Alaturi de mine vor mai veni Halasz Loredana si Cobalt Edy, pentru ca, desi nu au avut atat de bune slogane, si-au aratat devotamentul pentru echipa in cele mai ingenioase moduri!

Toti cei interesati sunt asteptati sa participe la acest meci deoarece clubul RCM a pregatit 4 autocare pentru a-si transporta suporterii gratis, dus-intors la Alba Iulia!

Nu uitati ca toti spectatorii prezenti pe stadion vor primi din partea sponsorilor cate un bilet la tombola prin care pot castiga 10 telefoane iPhone 4S, 100 de mingi de rugby, 150 de tricouri sau 150 de treninguri.

Am sa revin cu un update exact zilele urmatoare cu ora si loc de intalnire + identificarea masinii de transport etc. Pana atunci nu uitati sa postati pe facebook aici si aici ca va sustineti echipa din Timisoara (ne-au luat-o baimarenii inainte!!!) si pe twitter folositi intens hashtag-ul  #rugbyTM.

Pentru rugby si pentru Timisoara!