Am sa incep cu mine, care m-am considerat mereu o fire puternica...puternic sensibila. Cu toate astea sunt capabila sa fac fata unor situatii de criza extrema, sa gestionez conflicte, sa-mi pastrez calmul cand lumea se asteapta mai putin, sa gasesc rapid sau sa improvizez solutii, sa ma ridic de unde am cazut rau si sa merg mai departe.

Asa e cu situatiile...le gestionezi usor, pentru ca situatiile nu sunt oameni.

Astazi insa am asistat pentru prima oara la o concediere...live, in direct, eu stand de partea celor care au trebuit sa spuna "a venit momentul sa renuntam la serviciile tale". Si abia azi mi-am dat seama cat e de greu sa fii manager, cat de impersonal trebuie sa devii in momentul in care alegi "binele mai mare", cat de transant si fara echivoc trebuie sa spui propozitiile. Scurt, taios, ca sa nu prelungesti chinul emotional. La momentul concedierii, oamenii devin situatii, concediatii probleme pe care le rezolvi, argumentele unelte chirurgicale, concluziile procese verbale pe care le semnezi si mergi inainte.

Si chiar daca stiu ca "era necesar", ca s-a luat "decizia corecta" si "am facut ce era mai bine", tot simt un gol imens in stomac...ca atunci cand am vazut pentru prima oara un sarpe vananad un soricel. Azi am invatat ca trebuie sa faci si asta daca vrei sa conduci, daca vrei sa-ti fie bine; azi am gestionat si rezolvat o criza: azi am concediat un om care merita asta. Dar tot azi, am concediat un om! Acelasi om cu care am baut cafea, am facut glume deocheate si acelasi om care a gresit mult...om care la final ne-a strans mana tuturor, cu ura si regret in ochi, cu gesturi controlate si sper eu, demnitate si determinare sa faca lucrurile mai bine pe viitor. 

Nu ai ce-i spune drept consolare acelui om, pentru ca mereu vei fi TU, cel care concediaza, personajul negativ. Dupa ce a plecat, in sala de sedinta s-a lasat un moment de liniste, ca un moment de reculegere, ca un moment de respect; apoi managerul a continuat sedinta pentru ca lucrurile merg inainte. Trebuie sa mearga inainte, cu tot golul din stomac.

Azi mi-am primit botezul managerial. N-am sa uit insa niciodata ca oameni suntem, nu "situatii". Mergem inainte, asadar, cu totii, de oricare parte a usii ne-am afla!

De ceva vreme blogul meu e in convalescenta si nu-si mai gaseste cuvintele, de uimire! Intors din Montpellier, blogul meu a decis sa taca vreme de o luna, cat sa se reacomodeze cu Romania, cu ritmul turbat de aici, cu modul incalcit de a lucra al oamenilor, cu dramele lor fabricate si soptite (cu "numa' zic" la final), cu nevoia noastra de a ne barfi colaboratorii, cu stilul nostru ipocrit si lipsit de tact prin care ne furam "proiectele" unii altora, cu lipsa de respect pe care o aratam angajatilor, anagajatorilor si bransei!

Puteti sa strambati din nas cat vreti, dar daca pleci mai mult de doua saptamani din tara uiti tot "stilul" asta romanesc de a face lucrurile, fie ca esti om de comunicare sau cersetor. Iar cand te intorci la acelasi drame, ridici din sprancene fara sa mai ai ce spune, ca doar asta e materialul cu care vei lucra, daca mai vrei sa poposesti o vreme pe aici. Si atunci te intorci la zambetele false, la parteneriatele facute doar "din interes" si "doar de data asta", la povestile care nu stii niciodata daca sunt adevarate sau nu, la promisiunile care sunt la fel de nehotarate; la masca pe care ti-o pui pe fata, la barfa si uneltirile pe care le conduci din spate, la palariiile pe care vrei sa le furi altora... Daca nu faci tu asta, ei oricum au sa ti-o faca tie; grupurile sunt gata formate, coalizate atata vreme cat servesc scopului.

 

Dintre toate poruncile dumnezeiesti, de la una singura nu se poate abtine romanul in tara sa: Sa nu poftesti la nimic din ce este al aproapelui tau.  Si asta e cea mai grava abatere, cand vine vorba de business. Ne place sa ne viciem si sa ne sabotam unii pe altii, poate asa mai facem rost de un os mic!

Stati, mai oameni buni, pe fundul vostru, pe felia voastra si ajutati-va aproapele, daca nu va doare mana. Faceti-va treaba corect, fara secrete si uneltiri incalcite, fara atitudini de Iuda Iscarioteanul, ca toate se platesc - intr-un fel sau altul - in incredere. Dragi oameni de online, care organziati evenimente simpatice de PR (link-ul lipseste intentionat), scrieti frumos pe bloguri, ii motivati pe altii si sunteti "specialisti" declarati ai domeniului: lucrati curat! S-ar putea sa fiti platiti, la un moment dat cu aceeasi moneda, chiar si in Romania.

Pana atunci, dati o tura pe la rugby ca sa intelegeti niste fair-play, dati cu fruntea de o tara straina care sa va invete ca nu e nevoie sa fiti sireti ca sa faceti treaba buna, cititi o carte de etica in business care sa va invete ca nu e avanatajos sa va mai furati pe ascuns palaria unul altuia.

Sincer, nu ma bucura deloc sa scriu, din nou, mai mult despre "demoni" decat despre publicitate...

 

 

 

Isn't it funny how what we believe in sometimes "tricks" us? Isn't it funny that we blame "life", "luck", "advertising" or "God" for this? We never have the guts to think for a second that we did them all...

Like many of you, I believe that motivation comes from within, but:

• I believe that we choose our experiences in order to move forward but also to stay secure in the same place.
• I believe that we buy brands and products that make us feel safe and comfortable with our decisions.
• I believe that we need faith and also the power to reject it because this makes us feel strong.
• I believe that human beings are afraid and need slogans, statement T-shirts and gadgets as masks that send messages otherwise not spoken.
• I believe that we use "Think different!", "Just do it!" and "Dare for more!" in a manner that makes us justify our actions.
• I believe that we really think that creativity will save us!
• I believe that we tremble to feel that there are other people who think alike...we search for them all our life!

Isn’t it funny how day by day nothing changes, but when you look back, everything is different? (C.S. Lewis)

I believe that dreams are more powerful than facts.

And I believe that this is the motivational power we gave to advertising. 

photo via adsoftheworld

Suntem o societate care tremura daca nu iti stabileste obiective.

Context sau cum sta treaba?

De mici suntem intrebati ce dorim sa devenim cand o sa ne facem mari, cu cine vrem sa semanam mai mult - cu mama sau cu tata, apoi la ce facultate vrem sa dam si ce o sa devenim dupa aceea. La interviurile de job suntem intrebati "unde te vezi peste 5 ani?", suntem evaluati in functie de target-ul pe care trebuie sa il atingem si recompensati daca am fost cuminti! Ne alegem partenerul de viata tot mai mult in functie de "stabilitatea" pe care ne-o ofera planificandu-ne viitorul in functie de o stare prezenta. Ne planificam iesirile in oras, ne rezervam din timp concediile, ne programam copiii si momentele de evadare ca pe niste "milestones" in planul de organizare al unui eveniment.

Suntem o lume indoctrinata cu fabula "Greierele si furnica". Daca cei doi ar avea un copil, un/o greiero-furnica, poate am fi un pic mai umani, dar nu se povesteste nimic despre asta.

Ne stabilim obiective, ne facem planuri si citim carti motivationale despre cum sa le indeplinim cu succes (milioane de carti s-au scris pe subiectul asta) din teama de instabilitate. Nevoia asta acuta de siguranta, ridicata la rang de lege, ne fereste de ceea ce unii numesc esec, mediocritate, pierde-vara. Confuzia nu e buna, trebuie sa stii ce vrei in viata si cum sa obtii acel ceva! Cat mai concret, da? 

Nesiguranta creativa vs. nesiguranta derutanta

Lumea se uita ciudat la tine daca le spui ca nu ai un scop precis, sau ca, pur si simplu, maretul tau plan in viata e sa nu treci precum o umbra prin ea... Lumea nu intelege ca nu e vorba atat de obiective, cat de vise personale! Lumea in care traim te obliga (ba, te mai si ajuta!) sa alegi, sa planifici, sa urmezi instructiuni, sa-ti setezi obiective si sa te tii de planul pe care l-ai declarat! Daca-ti schimbi planul inseamna ca ceva nu e in regula. Nu esti creativ, esti doar...derutat, nesigur!

Cum adica nu mai vrei sa faci "asta"? "Pai si ce-o sa faci, mama?", "Cum sa pleci din tara, numai ce te-ai asezat la casa ta?", "Cum sa nu mai facem proiectul asa cum am stabilit?", "Cum adica nu mai colaborezi cu X, pa si ce-o sa faci???",  "Cum adica va despartiti? Sper ca temporar!"...bla-bla-bla!

Totul e panica! Panica pe care o starnesti in ceilalti, pentru ca ei inca urmeaza acel plan cu obiective despre care au invatat de mici. Tu doar ce ai schimbat macazul!

Barry Schwartz* spunea intr-unul dintre discursurile sale minunate de pe TED ca planurile si metodologiile comune sunt bune pentru societate din doua motive: ne ofera o directie, si genereaza mediocritate! 

*Articolul sau pe aceasta tema poate fi downloadat de aici.

Intortocheati, independenti, misteriosi, mult prea liberi, rebeli, pierduti in spatiu, retrasi, agresivi in idei, zburdalnici, suparatori, egoisti, copilarosi, cartitori, aroganti peste masura, teribilisti pe alocuri, veseli, agnostici, pasionali... 

Acestia sunt oamenii care imi plac, de care m-a apropiat curiozitatea unei "diferente", de care m-am lasat sedusa prin discurs, prin care am incercat sa vad altfel lumea, la care m-am raportat in felu-mi propriu, carora le-am acordat respectul meu si increderea ca vor schimba ceva.

Azi am inteles un lucru: cei mai interesanti oameni pe care ii cunosc, nu au habar despre vreun plan maret!

• Dintre acestia unii sunt creativi si vor sa mearga inainte imbratisand riscul si dorinta de a face o diferenta pe lumea asta. Sunt increzatori, nu in obiective ci in visele lor, in ceea ce le place sa faca. Cel mai mult se incred in ei, nu in planuri! Atunci cand nu reusesc printr-o metoda, incearca sa isi indeplineasca visul prin o alta strategie! Au puterea de a accepta ca unele lucruri pur si simplu nu pot fi realizate!
• Ceilalti sunt doar derutati, si cu toate calitatile lor minunate carcotesc doar impotriva status quo-ului si a sistemului. Deziluzionati, raman in acelasi loc: barmani, portari sau paznici de noapte la un hotel. Nu mai conteaza ca sunt fotografi super-talentati, scriitori magistrali sau chimisti vizionari. Nu vor cauta cai de a-si (re)valoriza pasiunile! "Ne-a dezamagit propriul nostru sistem de obiective? Hai sa ne blazam!" Din pacate, in conditiile date, calitatile lor exceptionale se transforma in simple toane.

Pentru mine, aceasta categorie din urma, e a doua stare de mediocritate in care se poate scufunda o persoana, oricat de talentata ar fi! Societatea nu se va schimba daca ei o refuza. Sistemul nu va cadea datorita unor greieri derutati care-si canta visele la colt de strada, dar tot vor bani pentru mancare!

Diferenta se face dupa ce ai depasit starea de urmat obiective, acolo unde, daca nu ti-a iesit master-planul pe o cale, incerci sa-ti implinesti visul pe o alta. Si cu toata experienta acumulata, oamenii deziluzionati ar trebui sa realizeze ca sunt mai intelepti decat altii! In schimb, lumea noastra realizeaza studii despre cele mai frecvente regrete ale oamenilor pe patul de moarte...

Pentru ca suntem traditionalisti si cu modelul familiei seculare inca puternic, prototipul "mamei" folosit in publicitate a constituit multa vreme un magnet pentru segmente considerabile de cumparatori din Romania:

mama care gateste cu Maggy mereu ceva nou, super-mama care spala cu Tide, mama care stie ce masina de spalat e buna, mama care face sandvisuri cu salam de la Elit, mama care conduce masina cea mai tare, mama care "de acum stie" ce vopsea de par sa foloseasca, mama care da sfaturi despre iaurt si digestie, mama care-si suna copilul plecat in strainatate fara sa tina cont de costurile de la Romtelecom, mama care curata totul intr-o clipa pentru ca-l are pe Mr. Proper prieten, mama care are grija de funduletul bebelusului pentru ca cumpara Pampers, mama super-eroina care nu misoase a transpiratie pentru ca foloseste Rexona, mama agent secret, mama buna la toate, mama care stie ca "orice sarbatoare cere o Coca-Cola pe masa", mama care-si doreste sa munceasca chiar si pentru Proiectul Rosia Montana, mama imigranta intr-o tara straina, mama abuzata, mama-soacra care caraie la orice, mama sexy cu sort cu buline care-ti "serveste" prajitura Alka la calculator, mama cu sani mari si corp de gazela, mama care are mereu leac pentru raceala si-ti da Fervex, mama care face cea mai buna budinca de la Dr. Oetker, mama-bunica care stie sa gateasca ciorba si salata cu muuult undelemn...Mama, mama, mama....

Mama, nu e mama din reclame. Si totusi....

Le vedem pe sticla, le ironizam, le placem, ne identificam cu ele, le ignoram. De multe ori uitam de ele, alteori ne apuca nostalgia. Nu ne intrebam aproape niciodata de ce modelul mamei e atat de folosit in reclame, de ce concureaza in conceptele creative cu sexul, umorul sau distractia? De ce cuplul mama-copil va fi mereu o constructie vizuala de succes? Care sunt simbolurile pe care imaginea mamei le poarta si in fata carora noi reactionam instant, pavlovian, fara drept de apel?

Ce secret ascunde mama, dincolo de faptul ca ne da viata? Unii ar spune ca e de a juns, insa eu una cred ca, atata vreme cat exista MAMA, eu voi fi mereu COPIL, chiar si atunci cand ma uit la reclame!

Astazi e 8 martie! La multi ani mama mea! Tine-ma, te rog, copil in continuare, cat mai mult, pentru totdeauna!

Pai da, pentru ca am ramas surprinsa sa realizez ca in Sudul Frantei nu se bea atata vin pe cat se spune prin carti :) Intr-adevar, pentru francezii din Sud vinul rosu e sfant, il beau cu respect, il toarna in pahare cu eleganta, il savureaza la o discutie lunga si galagioasa, ii adauga de fiecare data o poveste. Fiecare tanar stie cum sa tina corect un pahar de vin in mana. Niciodata nu ai sa vezi in sudul Frantei un vin servit intr-un pahar de apa, de cogniac sau in cana! Niciodata un francez nu-ti va da sa bei un vin prost! Arareori fierb vinul si chiar si atunci folosesc un vin bun, care nu prea mai are nevoie sa ii adaugi mirodenii sau zahar. Au un cult pentru domeniile Gerard Bertrand si iti recomanda intodeauna sa degusti un Pinot Noir din zona.

Ei, dar toate astea fac parte din traditia locului, si ca orice traditie, de multe ori e tinuta la naftalina pentru ocazii speciale!

In restul timpului, francezii din sud beau incredibil de multa bere!!! De toate felurile, din toate locurile, produsa din fructe sau plante ciudate, cu retete speciale de fermentatie, cu nume speciale si etichete care mai de care mai aratoase. Asa ca m-am gandit sa va prezint pe scurt cateva dintre ele.

In Toulouse, Montpellier, Marseille, Nissa, Sete, Perpignon, chiar si in Bourdeaux gasesti numeroase magazine-berarii (beer shops, magasin de bière) in care intri si te ia cu transpiratii reci cand descoperi sutele de feluri de bere dintre care trebuie sa-ti alegi una! Sau doua...sau trei. Le poti consuma pe loc, pe o terasa cocheta sau le poti lua acasa fara sa platesti in plus sticla, pentru ca francezii stiu ce inseamna reciclare!

Am gasit, datorita unui amic drag norvegian pe nume Aslak, o berarie: Couleurs de Bieres. E mai ferita de ochii turistilor, dar face sufletul oricarui bautor de bere sa palpite, nu doar prin numarul disponibil al berilor (peste 600 de feluri de bere) ci si prin felul de a fi al patronului care se stramba sau iti lauda alegerea facuta, in functie de ce crede el ca ti se potriveste tie.  Locul e mic, asa ca am reusit sa pozez doar un perete si jumatate de beri, restul fiind camuflate de oameni.

 

Si acum, hai sa vedem ce beri am degustat de-a lungul timpului: 

1. Judas (2,80 Euro, la 0,33)

Am ales-o pentru nume si sticla neagra, foarte eleganta. E o bere blonda belgiana, tare si amaruie de la inceput pana la post gust. Are 8,5 % alcool, si se gaseste si in varianta cu 10%...Proces dublu de fermentatie, unul in butoi, celalat in sticla. Se fabirca din 1986, e considerata berea numarul 21 in topul berilor belgiene. E o bere "pentru barbati", dupa cum mi-au spus Louis si Aslak. Mi-a placut pentru ca, desi blonda si tare, are o aroma suava de caramel in miros, iar aciditatea ridicata face ca alcoolul sa nu se simta puternic.

2. Cantillion Labic (5,10 Euro, la 0,375)

Bere artizanala din cirese (nu cu aroma!!) si grau produsa prin fermentatie spontana cu celebra ciuperca Lambicus  ajunsa la maturitate, care ii ofera un gust acru, deloc similar berilor clasice. E produsa de pe la 1900 de si mai celebra berarie de familie Cantillion si se spune ca isi atinge maturitatea deplina dupa 20 de ani de stat in beci!! Proces dublu de fermentatie prin expunere la soare, dupa imbutelierea in sticla. E imbuteliata cu dop de pluta si reactoneaza precum sampania la deschidere! Contine 5,5% alcool, e incredibil de racoritoare si satioasa. Cu o culoare frumoasa de suc de cirese, putina spuma, dar suficient de acidulata, cu un gust deloc familiar, e bautura perfecta pentru vara.

3. L'Amoral (2,8 Euro, la 0,33)

Uf, bere ciudata, tip "Tripel Abbey Ale", cu o culoare maroniu-aurie, gust usor fructat de mere si post gust dulceag-amarui. E fabricata in cantitati mici de catre familia Van den Bossche, in Belgia si se distribuie doar in localuri atent selectate. In timpul procesului de fermentatie i se adauga mirodenii precum cimbrisor si coriandru (nu va ganditi ca le veti simti gustul, insa). Contine 8% alcool, are o aciditate puternica, iar datorita senzatiei de "bere moale", nu-i simti alcoolul deloc... A nu se bea mai mult de 2, asa mi-a zis Louis!

4. Preferata nr. 1: Timerman's Blanche Lambic (3,60 Euro la 0,375)

Prima oara cand am fost la 'Couleurs de Bieres', Aslak (in imagine) mi-a recomandat o bere care mi se potriveste. Vreau sa spun ca m-am indragostit de Timerman's Blanche Lambic instant!

Bere alba, produsa doar intr-o anumita regiune din Belgia dupa o traditie veche de 500 de ani, prin proces de fermentatie sponana cu cipuperca tanara Lambicus. Gust acru si parfumat cu note de lamaie, corpolenta de bere alba, spuma fina abundenta, aciditate de sampanie, usoara aroma dulceaga la inceput, usor gust de ciuperci la final.Racoroasa si jucausa, dar corpolenta in acelasi timp.  4,5% alcool, imbuteliata cu dop de pluta si tinuta doi an pana sa fie data spre vanzare. O recomand din toata inima!

5. Dans la Gueule de Loup (3,5 Euro la 0,33)

Bere artizanala franceza din grau si malt, produsa in Quebec, Canada, de catre Brasserie Dunham cu adaos de afine (nu aroma!) in porcesul de fermentatie. Seamana cu un vin spumant cu miros de bere si post gust amarui. Are o culoare frumoasa, maroniu aurie, cu reflexe rosiatice. 5,5% alcool, aciditate moderata, bere corpolenta, dar parfumata, foarte baubila si nu e destinata doar "pentru fete".

6. Preferata nr.2: Bogue (3,60 Euro, la 0,33)

O minunatie de bere artizanala nefiltrata de culoarea alunei, cu spuma densa maronie. Produsa in Sudul Frantei de Ambrée à la Châtaigne - La Castagne du Cevenol, ca fiind berea reprezentativa a regiunii Occitania. Produsa prin dubla fermentatie cu adaos de castane si nuci. Gust puternic si amarui, cu arome variind de la castane, scortisoara (foarte subtil), nuci amarui... O bere corpolenta, cu 6.5% alcool, textura usor uleioasa, delicioasa ca si gust, grea ca timp de baut (datorita aciditatii scazute). Se fabrica doar in zona asta si e o delicatesa a locului, avand crucea occitana imprimata pe ambalaj.

Ar mai fi cateva beri pe care mi-as dori sa vi le prezint, dar simt cumva ca acest articol n-ar mai fi unul "responsabil" :)

"Fiecare bere are o poveste sa-ti spuna, iar daca bei prea multe ai sa le uiti", mi-a spus si mie, Louis, patronul din Couleurs de Bieres.

Nu stiu cum sunteti voi, insa mie tare-mi place sa ma plimb pe strazi, sa descopar cladiri noi, sa ma invalui in liniste. Imi place sa ma plimb pe strazi mai ales seara, atunci cand praful se mai domoleste, strazile nu mai fumega si nici nu mai transpira; imi place sa ma plimb pe strazi cand e liniste in jur si strabat o lume de contururi. Da...romantic, stiu.

De cand ma stiu mi se tot spune sa nu ma mai plimb noaptea pe strazi pentru ca s-ar putea sa patesc "ceva", rau, desigur. Marturisesc ca niciodata n-am plecat urechea la vorbele astea, mai ales ca stiu destul de bine strazile pe care sa nu ma plimb noaptea, zonele pe care trebuie sa le evit, parcurile cu prea multi caini comunitari sau alte personaje urbane.

Am ramas cu gura cascata cand o prietena buna din Timisoara mi-a povestit ca weekendul trecut, in noaptea de sambata spre duminica (18-19 februarie) a fost talharita in plin centrul Timisoarei, aproape de Porto Arte. Repet, in plin centrul Timisoarei!!!!!

Se intorcea pe la ora 3 dimineata dintr-un local din zona si mergea agale inspre casa (da, unora ne place sa ne plimbam prin aer curat, in loc sa ne punem fundul in taxi pentru 300 de m, sau pur si simplu suntem naivi!). Aparent podul era pustiu si nici o patrula de politie nu era in zona. Asa ca, de nicaieri, au napustit peste ea cativa vlajgani si au incercat sa ii smulga geanta de pe umar. Pentru ca s-a luptat pentru bunurile ei, a mai primit si un pumn in fata care i-a despicat buza, a dezechilibrat-o puternic si a naucit-o suficient cat sa le permita hotilor sa-i TAIE geanta de pe umar si sa fuga...

Aparent, in incaierarea ce a avut loc, hotii si-au scapat pachetul de tigari, un pachet plin de Kent 4, ceea ce inseamna ca nu duceau lipsa de bani de tigari sau de mancare, exceptand situatia in care si acel pachet era furat dinainte! Nenorocitii dracului, au dat un pachet de tigari pe o geanta in care se aflau lucruri femeiesti, deloc de valoare pentru ei!

E speriata acum. Nu, nu a mers la politie inca...ce sa le spuna, ce sa-i faca? Cum sa o scoata ei din starea de soc, printr-o declaratie? Cum sa o faca ei sa nu-i mai frica sa iasa din casa cand se insereaza, desi sta aproape de centru? Cum sa-i faca dreptate cand nici macar nu patrulau la ora aia prin centrul Timisoarei asa cum ar fi trebuit? 

Fata a mers a doua zi sa-si caute prin zona geanta aruncata si s-a intalnit cu un gardian. I-a povestit cele intamplate si i-a spus ca i se pare inadmisibil sa se intampla asa ceva in plin centrul Timisoarei. Gardianul, om al linistii si ordinii publice, i-a raspuns sa se astepte la asa ceva ca e periculos noaptea... Apoi i-a urat o zi buna, spunandu-i ca "ii pare rau pentru cele intamplate"! Strasnica rezolvare a situatiei. (later update)

Ce frumos ar fi sa pot spune si eu clientilor mei: "imi pare rau ca v-am nenorocit imaginea in online, va doresc o zi buna."!!!!!!!

Nu scriu ca sa ma plang de faptul ca avem hoti la drumul mare in Timisoara, desi ma sperie acest lucru si-mi pune sub semnul intrebarii tabieturile de a ma mai plimba noaptea. Da, sunt hoti in toate orasele. Ma plang insa de faptul ca in orasul pe care noi ni-l dorim "capitala europeana" politia, gardienii, jandarmeria, comunitarii (sau cati or mai fi platiti din bani publici) nu-si fac datoria de a apara siguranta publica atunci cand e mai mare nevoie: noaptea! Ma plang de faptul ca am ajuns sa ne fie teama sa mai circulam seara prin centru, ma plang de faptul ca nu te poti plimba prin Piata Tarian in miezul zilei fara sa fi agresat de tigani!

Ma plang ca suntem resemnati si reactionam la astfel de situatii cu "Oh, imi pare rau pentru cele inatamplate!".

Ma plang de la mii de km distanta ca in orasul meu domina concomitent agresivitatea si pasivitatea.

Dar e ok, macar avem zapada si ne putem plange cu totii de asta!

sursa foto

I admit that one of the most interesting opportunities I have in the southern France is discovering its culture and traditions, its people and their particular habits. I was going to write about the urban life of Montpelier and the spectacular cultural mélange this city offers.  Then I realized that it is more important for me, a Romanian girl in a foreign country – such as France, to tell you about their traditions and how the younger generation experiences them.

And I’ve decided to write about an incredible students’ organization called Aix Balèti that promotes traditional provençale culture, folklore dance and medieval music, here in the campus of Montpellier Paul Valery III University, every Thursday evening.

Being in France, in the midst of a community who defends its nationalistic traditions and language to the brim, made ​​me think of my own traditional values, our Romanian culture and folklore, of how much we disregard them!

If you are a student in Romania and you admit that you like folklore music and dances, you are instantly seen as a peasant or a low culture figure. You are immediately asked if you also like “manele” as if traditional music was something associated with lack of culture and stupidity. You are certainly not cool enough if you like folklore singers, or you are seen as bohemian and nostalgic character if you scratch your guitar to the rhythm of folk music.

Well, you know, in France it is quite the other way around! People can’t wait to dance to their traditional music and here, in Montpellier, many of the students still speak and sing in the old Occitan dialect.  Balèti (the correct pronunciation is Balèè_èti ), for example, means 'a folklore dance gathering' and has a provençale origin. It is used to replace Bal Folk or Bal Trad, but they are not synonyms. This word does not appear in any dictionary since the 19th century but old people and Occitans are still using it to describe a dance evening.  

I met the beautiful people from Aix Balèti on my first days in Montpellier, while they were practicing their songs on the accordion and violin, in the middle of campus. A lot of people were gathered around them and each traditional song played brought a burst of applause. People started to dance in circles around them and, in couple of minutes, the evening turned into an incredible traditional party where everybody danced! They had wine and cheese and homemade bread to share with the dancers.

They play their traditional music beautifully, with enthusiasm and belief and are willing to teach you even the most complicated steps. They bring their parents and their grandparents to the dance evenings, because they are the ones who know even better the dance techniques. They are cheerful, lively and full of contagious energy! 

Yesterday was my third Thursday evening spent with them and I feel already as part of the gang. They taught me a lot of traditional Occitan and medieval dances such as Mazurka, Scottish, Polka, Valse ancienne, Bourrée, Ronde, Rond, Cercle, Chapelloise, Farandoles, Rigaudons, Courento, Gigo, Countrodanso, Sbrando, Tresso, Branles, Congos, Rondeaux, Mutxiko, Fandango, Maraîchine… I still don’t get Mazurka’s steps, but I’m in love with Chapelloise and I can’t wait to dance it again next week!

Here is a short video of one of the dances (you won’t get one with me in it, not yet!).

I’m writing this in English because I promised I would show them my article and they obviously don’t speak Romanian. They hardly speak English, but I don’t have a problem with that as they encourage me to improve my bad French.

However, I wish my readers and my friends from Romania learn something of what I recounted here, the fact that it is a great honor to experience and respect your traditions and folklore even in the 21th century, even if you are young, carry an iPhone in your pocket and you're looking forward to the future. There is no future without the past! I certainly learned that!

After three weeks of ‘not being ashamed that I am a Romanian girl in France’ (a country that is supposed to hate Romania for its gypsies), last night I sang them one of Maria Tanase’s songs, accompanied by one of my new friends on the accordion. I felt proud!

 

Dupa o saptamana de gustat, mirosit, dar mai ales privit Montpellier-ul si viata ce se desfasoara in el, inca nu ma simt pregatita sa scriu despre ce se petrece aici. Sudul Frantei e cu totul special, are un ritm de carusel, cand extrem de vibrant, cand foarte lenes, astfel incat nu sti la ce sa te astepti nici de la oras, nici de la oamenii lui. 

 De 5 ani Montpellier e intr-o continua dezvoltare. La recensamantul de anul trecut a reiesit ca mai mult de 50% dintre locuitori sunt rezidenti, iar asta anima orasul si-i diversifica oportunitatile turistice.

Arhitectural iti taie respiratia... nou si vechi laolalta, francezi si straini laolalta, liniste si isterie laolalta...timp pentru toate si oameni zambind pe strada (barbatii mai in varsta te saluta pe strada dandu-si palaria jos, studentii din campus te ajuta cu plasele de cumparaturi fara sa le-o ceri). 

E incredibil de colorat si frumos orasul asta ! Din pacate mi-am pastrat egoist totul in minte si nu prea am poze de aratat. Desi mic ca si populatie si suprafata, fiecare colt are o poveste de spus, mai noua sau mai veche, iar detaliat voi incerca sa vi le prezint pe parcurs. Au, de exemplu un liceu care arata ca un ghemotoc de  hartie mototolita, un bloc de apartamente ca un cub de carton cu ferestrele smulse pe alocuri, au coloane si arcade romane uriase care impart orasul in doua lumi: orasul vechi si orasul nou (Les Arceaux). 

Francezii au inteles ce inseamna sa reconditionezi un spatiu istoric; zona numita Jardins Du Peyrou ( o veti descoperi in poze), cu turnul sau de apa, cu lacul sau artificial plin de pesti rosii, fantanele arteziene si felinarele cu lumina albastra, cu marea de tineri care invart popice langa statuia Regelui Soare, toate acestea creaza un mix multicultural, cu un aer glocal (din engl. glocal) extrem de placut.

Place de la Comedie, piata principala a orasului, e animata la orice ora si ofera acces atat inspre partea veche a orasului, plina de magazine, pub-uri, anticariate si produse artizanale, cat si inspre zona noua a orasului cu centrul comercial Polygone, Galeriile Lafayette si superba zona Place de L'Europe!

 

*

Sunt 16 grade in Montpellier...prea cald pentru ce haine mi-am adus. Avem flori de primavara si anca mai gasesti clementine prin copaci... Am facut o poza special pentru mama mea, v-o atasez si voua, cu drag!

Stiu ca in Romania e frig si ger si tare mi-ar placea sa va trimit un pic de caldura.  Ca sa fie paharul plin, am mai prins si perioada reducerilor de 70% (ce dureaza pana in 14 februarie) in toate magazinele . Am sa rezist insa tentatiei de a-mi cumpara ceva si am sa-mi pastrez banii pentru calatorii, carti si degustat nimicuri culturale...

Iata link-ul spre pozele facute pana acum in frumuseta asta de oras!

Pe curand sau A bientôt!

... to France!

Therefore, for a couple of months we will post in English and Romanian the beautiful experiences related to the wines, culture, advertising landscape, urban events and all the interesting people encountered in the Southern part of France, right next to the Mediterranean Sea.

We will start with Montpellier, continue with Marseille, Toulouse, Bordeaux, Perpignan, Nice, Toulon but I bet I'll take some train trips to Barcelona (as it is only 4 hours away!), Monaco (2 hour away!), Paris (3 hour and a half) or maybe even Genoa :)

2012 started as a great adventure for www.oanabarbu.com !

Stay tuned and follow our road/train trip experience :)